Andy Murray este născut în Scoţia, iar acest lucru este arhicunoscut. Omul nu poate juca pentru Scoţia, pentru că, în tenis, ca şi la Jocurile Olimpice, sportivii concurează pentru Marea Britanie, nu pentru fiecare ţară componentă a acesteia. O lege proastă după părerea mea, dar nu asta vreau să comentez acum. Ceea ce vreau să vă arăt este cum gândesc ziariştii britanici apartenenţa propriilor lor jucători la o ţară sau alta.

Caputurile de mai sus au fost făcute de un fan al tenisului şi circulau azi pe Internet. În ele este surprinsă prima pagină de sport de pe site-ul unuia dintre cele mai importante ziare britanice, The Guardian, imediat după calificarea în finală, când Andy Murray era catalogat drept “Britanicul care îl întâlneşte pe Novak Djokovic în finală”. Imediat după ce a fost învins în ultimul act, stabilind un record negativ, primul jucător fără set câştigat în trei finale de Grand Slam disputate, despre Andy Murray se scria cam aşa: “Scoţianul nu are acum nici un set câştigat în trei finale de Grand Slam”.

Deci, pe scurt, pentru unii ziarişti din Insulă, ca şi pentru mulţi de la noi, eşti bun şi demn să fii britanic doar când câştigi. Când pierzi… poţi să te duci înapoi în Scoţia, ne-ai făcut de râs. Parcă am mai găsit şi în alte ţări mentalitatea asta proastă.