SUNTETI AICI
ACASA > POVEŞTILE DOAR TENIS > Istoricul meci Isner – Mahut are loc din nou, marţi. Iată un remember al meciului, extrem de original, bazat pe declaraţiile celor implicaţi

Istoricul meci Isner – Mahut are loc din nou, marţi. Iată un remember al meciului, extrem de original, bazat pe declaraţiile celor implicaţi

John Isner, Nicolas Mahut şi arbitrul de scaun Lahyani, alături de tabela istoricului meci

Sorţii au decis ca istoricul meci dintre americanul John Isner şi francezul Nicolas Mahut, disputat anul trecut, la Wimbledon, să se rejoace în primul tur al actualului turneu londonez. Pentru că un asemenea moment trebuie marcat cum se cuvine, ziarul The Telegraph, din Anglia, a făcut o reconstituire originală a partidei. Faptele nu sunt povestite de ziarist ci, pentru fiecare din zilele meciului, sunt redate declaraţii sau gânduri ale eroilor partidei: ale celor doi jucători, ale comentatorului BBC, ale autorului cărţii biografice a lui Mahut şi a arbitrului de scaun. A ieşit ceva foarte original şi interesant. Puteţi citi transcrierea integrală a articolului în continuare.Ceea ce este scris cu caractere italice reprezintă notele ziaristului englez.

La sfârşitul anului 2009, Nicolas Mahut se gândea la retragere. Tocmai ieşise din primii 200 pentru prima dată în 6 ani.

MARŢI, 22 IUNIE

PHILLIPPE BOUIN, coautor al cărţii lui Mahut, “Meciul vieţii mele”: “Nicolas s-a dus să viziteze terenul de tenis pe care se antrena pe când avea 13 sau 14 ani. A vorbit cu antrenorii şi a decis să mai rămână încă un an. A fost ţinut pe tuşă – accidentat la umăr şi picior – până în martie, dar în tot acest timp s-a antrenat. Ţinta lui era turneul de la Wimbledon: vroia ca a doua săptămână a turneului să-l prindă acolo, ceea ce nu i se mai întâmplase la un Grand Slam.

NICOLAS MAHUT: “La fiecare antrenament agăţam un prosop cu sigla Wimbledonului de tunul de mingi. De când am câştigat acest turneu la juniori, în 2000, m-am îndrăgostit de arena aceasta. Mă simţeam în elementul meu pe iarbă, şi-mi plăcea să vin la următoarea ediţie”.

Ambii jucători au fost în formă maximă pentru meci. John Isner şi-a petrecut iarna antrenându-se pe terenul de fotbal din oraşul natal, Tampa, Florida. Cât despre Mahut, forma fizică i-a fost testată la Roehampton, unde l-a învins pe britanicul Alex Bogdanovic cu 24-22, în cel mai lung al treilea set din istoria calificărilor la Wimbledon.

RONALD MCINTOSH, COMENTATOR BBC: “Nu comentasem niciodată până atunci tenis. Mă specializasem pe baschet, atletism şi box, toate aceste partide  având un început şi un sfârşit, la un moment dat. Aşa că m-am îndreptat spre terenul 18, în căutare de puţină experienţă”.

MAHUT: “Îmi place terenul 18. Când e un meci interesant, mulţimea se strânge pe aleile adiacente şi se sprijină de gard”.

Mahut a pierdut primul set cu 6-3 dar l-a câşigat pe cel de al doilea cu acelaşi scor, şi l-a luat şi pe cel de-al treilea la tie-break. Şi cel de-al patrulea a ajuns în tie-break, moment în care francezul a preluat conducerea cu 3-1.

CRAIG BOYNTON, ANTRENORUL LUI ISNER: “Dacă Nicolas reuşeşte câteva puncte, meciul e terminat. Acesta este un alt motiv pentru care partida a fost atât de incredibilă, cu toate presupunerile şi pariurile făcute. John a reuşit totuşi să-şi salveze pielea acolo”.

MAHUT: “În timpul celui de-al patrulea set, lumina a început să scadă în intensitate, odată ce umbra clădirii BBC acoperea terenul. Eu întotdeauna am avut o problemă cu vederea nocturnă. Începusem să mă alarmez, şi la 3-1 am făcut o dublă greşeală. M-am simţit ca şi cum n-am văzut mingea bine. Ş-apoi încă o dată!”

Isner a câştigat 6 puncte la rând, câştigând tie-break-ul cu 7-3, partida suspendându-se ulterior din cauza întunericului.

MIERCURI, 23 IUNIE

MCINTOSH: “Greg Rusedski, co-comentatorul meu, a simţit că se va întâmpla ceva extraordinar. Înainte de a începe partida, mi-a scris pe un bileţel “29-27”. Dar în aceeaşi zi, echipa de fotbal a Angliei juca un meci crucial împotriva Sloveniei, în Cupa Mondială. Noi am simţit că toată atenţia se îndreptase înspre evenimentul din Africa de Sud. Şi apoi, odată meciul de fotbal terminat, editorii noştri au început să vină din ce în ce mai mulţi”.

CLARE HALL, SPECTATOR: “Am venit înaintea începerii meciului şi i-am spus tatălui meu “Meciul ăsta durează de secole, cred că e haios să vedem cum se termină”. Aşa că am stat pentru aproximativ o oră, şi am văzut o grămadă de aşi trimişi în teren. După ceva timp, am ajuns la concluzia că o să mai dureze ceva şi am decis să nu aşteptăm sfârşitul partidei. Nu am destulă răbdare ca să urmăresc un concurs de serviciu toată ziua”.

MAHUT: “Niciodată nu mi s-a părut greu să reiau un meci a doua zi. Dar el servea minunat. Am încercat totul, să iau mingea din scurt sau din lung, s-o parez ori s-o tai, dar n-a mers nimic. Din fericire nici el nu statea mai bine când serveam eu. Rapid, am ajuns în zona crepusculară, unde totul se putea schimba într-o secundă. Dacă îmi pierdeam serviciul, pierdeam meciul. Dar am rămas conectat. De la 5-5 la 58-58, nimic nu m-a disturbat”.

JOHN ISNER: “Îmi amintesc de un moment, la 47 egal (când tabela a îngheţat). Era o nebunie. Până şi tabela obosise”.

MOHAMED LAHYANI, ARBITRU DE SCAUN: “Au fost aplauze la scenă deschisă la 50 egal. Publicul a recompensat atât de frumos jucătorii aplaudând şi ovaţionându-i şi îi vedeam pe toţi zâmbind. A fost un moment minunat”.

MCINTOSH:“Meciul a fost dominat de serviciu. Dar pe măsură ce timpul trecea, calitatea acestuia a rămas înaltă, Isner servea cu 200 de km/h la sfârşitul setului final. Dar părea că suferă mai mult decât celălalt. Mahut alerga de colo colo, demonstrându-şi energia. Mă minunam de forma fizică pe care cei doi o demonstrau, de concentrarea şi focusarea lor. Era cea mai nouă expresie a competitivităţii unui sport. Ar fi putut să micşoreze ritmul, dar niciunul nu o făcea”.

LAHYANI: “Câţiva oameni m-au întrebat cum am reuşit să trec prin şapte ore de tenis şi să nu merg la toaletă. Dar când eşti parte din joc şi eşti concentrat pe meci, nu ai timp să te gândeşti la foame şi sete. Ţelul tău este finalul partidei”.

Partida a fost suspendată două ghemuri mai târziu, la 59 egal, după ce Mahut a spus că nu mai poate vedea mingea. Când Isner şi-a dat jos adidaşii, aceştia erau plini de sânge.

JOI, 24 IUNIE

LAHYANI: “Mi-era greu să dorm. Mi-am făcut un duş în miez de noapte pentru că adrenalina era încă la cote înalte. Toţi vorbeau despre recordul care tocmai fusese depăşit. Mi-am deschis e-maiul şi am văzut că primisem sute de mesaje”.

MAHUT: “După cea de a doua baie rece, Pierre (antrenorul de fitness) s-a dus la culcare. Boris (Villejo, antrenorul lui Mahut) a stat treaz, încercând să mă distreze învăţându-mă strategiile cubului Rubick. N-a mers. M-am dus în camera mea pe la 1.30 şi am dormit câteva ore. Trei sau patru, nu mai mult. Dimineaţa următoare am ajuns cu întârziere pe teren. Îmi cursese sânge din nas, ceea ce nu mi se mai întâmplase niciodată. Am jucat o oră şi apoi, la 68-69, m-am aflat în faţa primului punct de meci. Nu mi-a fost frică. Am servit înspre el, a returnat, şi apoi am vazut demivoleul meu îndreptându-se spre partea de teren în care se afla el. Ştiam că va încerca să returneze peste mine. Tot meciul aşa a făcut. Mi-am notat chestia asta chiar şi în Blackberry-ul meu.Dar picioarele mele nu au răspuns şi mingea mi-a trecut pe lângă nas. Am văzut-o trecând rapid şi apoi cu încetinitorul. Era sfârşitul lumii.”

ISNER: “Durerea pe care Nicolas a simţit-o când ne-am îmbraţişat la fileu… se putea citi pe faţa lui”.

LAHYANI: “Clubul a făcut o mică prezentare. Am primit o minge de cristal, butoni şi o cravată Wimbledon. Eşti fericit când oamenii apreciază ce ai facut”.

BOUIN: “John McEnroe a spus că le va lua trei luni să-şi revină, iar Nicolas i-a dat dreptate. Nu a mai avut chef să joace. Dezamăgirea a fost imensă pentru două sau trei luni. Mental, era complet distrus. Dar reacţia oamenilor l-a surprins. Ei îşi aminteau doar că el jucase un meci mare, nu şi rezultatul. Oricum nu crede că ar fi ajuns prea departe dacă ar fi câştigat: Isner a pierdut următorul meci cu Thiemo de Bakker fără să fi executat un singur as. Haios e că Nicolas nu era departe de a-şi îndeplini visul de a juca în a doua săptămână a turneului, deşi a ieşit din primul tur”.

BOYNTON: Nu cred că a existat un efect rezidual, cel puţin fizic. Poate mental. La Washington mi-a fost teamă că John o să adoarmă în timpul schimburilor de mingi”.

ISNER: “Când cariera mea se va termina, probabil că meciul de la Wimbledon va fi numărul 2 în CV-ul meu. Trebuie să se întâmple şi eventul. Ştiu că pot. Nu vreau să înlocuiesc meciul de la Wimbledon. Dar cred că mai am timp destul să o fac”.

LAHYANI: “Am arbitrat finalele tuturor turneelor de Grand Slam şi anul trecut am arbitrat finala londoneză dintre Roger Federer şi Rafael Nadal. Dar acest a fost cel mai memorabil meci, cel mai interesant al carierei mele. O să mai am vreodată ocazia aceasta? Doar o dată câştigi la loto, probabil”.

BOUIN: “Câteodată cred că cei doi sunt eroii reali ai tenisului – nu cei care au ocazia să câştige titluri ci cei care îşi continuă drumul şi care ştiu că nu vor lua titlul. Nicolas a venit la Londra pentru a realiza ceva extraordinar. Cred că a reuşit”.

Au fost aplauze la scenă deschisă la 50 egal. Publicul a recompensat atât de frumos jucătorii aplaudând şi ovaţionându-i şi îi vedeam pe toţi zâmbind. A fost un moment minunat.

MCINTOSH Meciul a fost dominat de serviciu. Dar pe măsură ce timpul trecea, calitatea acestuia a rămas înaltă, Isner servea cu 140 de km/h la sfârşitul setului final. Dar părea că suferă mai mult decât celălalt. Mahut alerga de colo colo la break-uri, demonstrându-şi energia. Mă minunam de forma fizică pe care cei doi o demonstrau, de concentrarea şi focusarea lor. Era cea mai nouă expresie a competitivităţii unui sport. Ar fi putut să micşoreze ritmul, dar niciunul nu o făcea.

LAHYANI Câţiva oameni m-au întrebat cum am reuşit să trec prin şapte ore de tenis şi să nu merg la toaletă. Dar când eşti parte din joc şi eşti concentrat pe meci, nu ai timp să te gândeşti la foame şi sete. Ţelul tău este finalul partidei.

Partida a fost suspendată două ghemuri mai târziu, la 59 egal, după ce Mahut a spus că nu mai poate vedea mingea. Când Isner şi-a dat jos adidaşii, aceştia erau plini de sânge.

JOI, 24 IUNIE

LAHYANI Mi-era greu să dorm. Mi-am făcut un duş în miez de noapte pentru că adrenalina era încă la cote înalte. Toţi vorbeau despre recordul care tocmai fusese depăşit. Mi-am deschis e-maiul şi am văzut că primisem sute de mesaje.

MAHUT După cea de a doua baie rece, Pierre (antrenorul de fitness) s-a dus la culcare. Boris (Villejo, antrenorul lui Mahut) a stat treaz, încercând să mă distreze învăţându-mă strategiile cubului Rubick. N-a mers. M-am dus în camera mea pe la 1.30 şi am dormit câteva ore. Trei sau patru, nu mai mult.

Dimineaţa următoare am ajuns cu întârziere pe teren. Îmi cursese sânge din nas, ceea ce nu mi se mai întâmplase niciodată. Am jucat o oră şi apoi, la 68-69, m-am aflat în faţa primului punct de meci.

Nu mi-a fost frică. Am servit înspre el, a returnat, şi apoi am vazut demivoleul meu îndreptându-se spre partea de teren în care se afla el. Ştiam că va încerca să returneze peste mine. Tot meciul aşa a făcut. Mi-am notat chestia asta chiar şi în Blackberry-ul meu.

Dar picioarele mele nu răspund, şi mingea mi-a trecut pe lângă nas. Am vazut-o trecând rapid şi apoi cu încetinitorul. Era sfârşitul lumii.

ISNER Durerea pe care Nicolas a simţit-o când ne-am îmbraţişat la fileu… se putea citi pe faţa lui.

LAHYANI Clubul a făcut o mică prezentare. Am primit o minge a cristal, butoni şi o cravată Wimbledon. Eşti fericit când oamenii apreciază ce ai facut.

BOUIN John McEnroe a spus că le va lua trei luni să-şi revină, iar Nicolas i-a dat dreptate. Nu a mai avut chef să joace. Dezamăgirea a fost imensă pentru două sau trei luni. Mental, era complet distrus. Dar reacţia oamenilor l-a surprins. Ei îşi aminteau doar că el jucase un meci mare, nu şi rezultatul. Oricum nu crede că ar fi ajuns prea departe dacă ar fi câştigat: Isner a pierdut următorul meci cu Thiemo de Bakker fără să fi executat un singur as.

Haios e că Nicolas nu era departe de a-şi îndeplini visul de a juca în a doua săptămână a turneului, deşi a ieşit din primul tur.

BOYNTON Nu cred că a existat un efect rezidual, cel puţin fizic. Poate mental. La Washington mi-a fost teamă că John o să adoarmă în timpul schimburilor de mingi.

ISNER Când cariera mea se va termina, probabil că meciul de la Wimbledon va fi numărul 2 în CV-ul meu. Trebuie să se întâmple şi eventul. Ştiu că pot. Nu vreau să înlocuiesc meciul de la Wimbledon. Dar cred că mai am timp destul să o fac.

LAHYANI Am arbitrat finalele tuturor turneelor de Grand Slam şi anul trecut am arbitrat finala londoneză dintre Roger Federer şi Rafael Nadal. Dar acest a fost cel mai memorabil meci, cel mai interesant al carierei mele. O să mai am vreodată ocazia aceasta? Doar o dată câştigi la loto, probabil.

BOUIN Câteodată cred că cei doi sunt eroii reali ai tenisului – nu cei care au ocazia să câştige titluri ci cei care îşi continuă drumul şi care ştiu că nu vor lua titlul. Nicolas a venit la Londra pentru a realiza ceva extraordinar. Cred că a reuşit.

Leave a Reply

Top