SUNTETI AICI
ACASA > EXCLUSIV > Rafael Nadal într-un interviu excepţional pentru El Pais (partea I): “Plângeam în poza cu trofeul din vestiar de la Roland Garros”

Rafael Nadal într-un interviu excepţional pentru El Pais (partea I): “Plângeam în poza cu trofeul din vestiar de la Roland Garros”

Rafael Nadal cu trofeul de la Roland Garros, în vestiar

Rafael Nadal, liderul clasamentului mondial, a acordat, la doar două zile de la istoricul succes de la Roland Garros un interviu absolut excepţional cotidianul spaniol “El Pais”. Un interviu în care descoperim gândurile, descoperim sentimentele, descoperim că şi Nadal este om. Că plânge, cum a făcut-o în vestiar după victoria împotriva lui Federer, la Paris, că tot ce dorea era să ajungă acasă, în Spania, că participarea la turneul de la Queens era o obligaţie pentru a fi cât mai pregătit pentru Wimbledon.

Veţi descoperi un Nadal “modest dar nu prost”, aşa cum chiar el se caracterizează, un Nadal care spune că Federer e invincibil în zilele bune, un Nadal care are puterea de a recunoaşte atunci când joacă dezastruos. Interviul este foarte lung, aşa că îl voi împărţi în două părţi, pe care le public imediat una după cealaltă. Sper să vă placă la fel de mult cum mi-a plăcut şi mie.

AICI PUTEŢI CITI PARTEA A DOUA A INTERVIULUI

“De mult a căzut noaptea peste Londra, dar Rafael Nadal încă n-a ajuns la să ia cina. Înainte de începutul turneului Queens, câştigător duminică pentru a şasea oară a turneului Roland Garros, Rafa îşi încheie ziua de marţi aşezat pe o canapea pentru a împărtaşi EL PAYS diferite momente ale biografiei sale: de la Severiano Ballesteros până la cartea Copilul în pijamale cu dungi, trecând în revistă calităţile care-i disting pe campioni.”

Reporter: Apari într-o poză pe o bancă de lemn, obosit, în vestiarul de la Roland Garros. Este o fotografie făcută imediat după victoria din finală contra lui Roger Federer. Ce-ţi trecea prin minte în momentul acela?

Rafael Nadal: Eram mulţumit de mine. Între visul meu şi ajutorul echipei mele, am reuşit ceva ce acum 10 zile părea aproape imposibil. În poza aia… nu se vedea, dar plângeam. Am ajuns… mă aşez şi… este un moment emoţionant pentru că realizez că tocmai câştigasem ceva ce, cu câteva zile în urmă, părea foarte complicat. Am câştigat cu determinarea de a schimba situaţia şi cu muncă zilnică, de multe luni şi mulţi ani. Sunt mulţumit că am fost capabil să-mi asum eşecul iniţial, sau, mai mult decât eşec, dezastrul joculul meu şi să-mi îmbunătăţesc performanţele în fiecare zi.

După acea fotografie, apare alta în care eşti cu baschetbalistul Pau Gasol. Ce valori unesc doi campioni de calibrul vostru?

Toţi cei care câştigă au mereu ceva în comun, ceva de bază. Nu este modestia şi nici o altă chestie ce sună bine. E bine să fi modest, cum e el, dar sunt mulţi care au câştigat de multe ori şi care sunt aroganţi. Ceea ce te face să câştigi e dorinţa de a câştiga şi de a face tot posibilul pentru a câştiga. Să vrei să munceşti şi când n-ai chef. Să ştii să rezişti în momentele complicate, gândindu-te că situaţia se va schimba. Să fi îndeajuns de perseverent gândindu-te că lucrurile vor merge bine în momentele în care nu ies de la prima încercare şi nici la a zecea. Că mintea ta este pregătită pentru a-şi asuma dificultăţile reuşind aşa să le depăşească. Fără a lăsa loc îndoielilor –  toţi cei care câştigă au asta în comun.

Ai recunoscut calitatea asta în Severiano Ballesteros? Când el a murit, tu ai câştigat un meci şi ai semnat “Seve” pe obiectivul unei camere, la finalul partidei. Erau 24 de ani diferenţă între voi şi, chiar şi aşa, v-a unit ceva.

Nu am trăit în perioada lui glorioasă, dar l-am cunoscut. Sunt un fan al golfului. Am vazut toate înregistrările video cu el. Ce a făcut Seve reprezintă un pionierat în Spania, a ştiut să creeze un model, un stil mondial. Cea mai mare calitate a sa este, fără îndoială, dorinţa de a fi acolo şi de a munci oricât de mult era nevoie pentru a-şi atinge scopul. Dacă tu crezi că eşti capabil să ajungi acolo, nu are importanţă dacă te antrenezi o oră sau 10 milioane de ore. Important e să ajungi acolo. Seve avea asta. Am jucat 18 ore cu el şi am ţinut legătura. Era o persoană minunată.

Modul ăsta de gândire te-a făcut să te antrenezi pe iarbă la doar 24 de ore după ce câştigasei un turneu pe zgură?

Asta mi-a dat-o experienţa. În primul an după ce am câştigat Roland Garros, în 2005, nu eram pregătit pentru iarbă, am ieşit în primul tur la Halle. Importantă a fost şi dorinţa mea de a deveni mai bun pe toate suprafeţele; să fiu bun pe toate suprafeţele, asta îmi era clar. În 2005 nu am reuşit: m-a depăşit fericirea, eliberarea de tensiune, câştigarea primului titlu de grand şlem. După ce am câştigat şi al doilea titlu de Roland Garros… pam, capul meu a început să se gândească la pasul următor..

Să înţeleg că ţi-ai asigurat voiajul de la Roland Garros la Queen’s (a fost eliminat vineri, în sferturi, de francezul Tsonga)

Sunt obosit? Da. Îmi doresc să fiu aici? Nu. Mi-aş dori să fiu acasă. Am plecat la Cupa Davis în Belgia, în martie şi de atunci n-am petrecut nici o săptămână acasă. Mă gândesc că ăsta este un sacrificiu care o să mă ajute la Wimbledon (care începe pe 20 iunie). Sau poate că nu. Ceea ce e sigur e că mă voi simţi mai liniştit şi mulţumit de mine, ştiind că am făcut totul corect pentru Wimbledon. Să fii mulţumit de tine îţi poate permite să joci mai bine în momentul respectiv.

AICI PUTEŢI CITI PARTEA A DOUA A INTERVIULUI ACORDAT DE RAFAEL NADAL PENTRU EL PAIS

Leave a Reply

Top
Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. More Info | Close