SUNTETI AICI
ACASA > EXCLUSIV > EXCLUSIV: Cum s-a disputat în sufletul lui Nadal finala cu Federer de la Wimbledon 2008

EXCLUSIV: Cum s-a disputat în sufletul lui Nadal finala cu Federer de la Wimbledon 2008

Rafael Nadal cu trofeul cucerit la Wimbledon 2008

Continuăm seria mărturisirilor lui Rafael Nadal, publicate în autobiografia “Rafa: Povestea mea”. De data aceasta puteţi citi trăirile spaniolului în istorica finală cu Roger Federer de la Wimbledon 2008, meci considerat unul dintre cele mai frumoase din istoria tenisului. Puteţi citi în continuare ce a gîndit ibericul în fiecare moment important al celor cinci seturi ale partidei pe care a câştigat-o cu scorul de 6-4, 6-4, 6-7 (3-7), 6-7 (8-10), 9-7 la capătul a aproape 5 ore de joc.

AICI CITIŢI CE SIMŢEA RAFAEL NADAL ÎNAINTEA FINALEI

Setul 1, Game 3

Federer a pierdut doar două game-uri pe serviciul său în cele şase meciuri de până la finală; acesta ar fi al treilea. L-am tot împins spre linia de fund, forţându-i backhand-ul, şi de trei ori a zbârcit loviturile. Era 2-1, urmam la serviciu, şi, pentru moment, câştigasem batălia psihologică. Obiectivul meu era să-i inoculez ideea că avea să petreacă multe ore întins la maxim. A înţeles mesajul. A încercat să revină. Dar era prea târziu. Mi-am ţinut serviciul şi am câştigat cu 6-4.

Setul 2, Game 2

Federer se aprinsese mai mult ca niciodată. A luat game-ul, a facut break, m-a spulberat. Când are momentele astea de strălucire pură, singurul lucru pe care îl poţi face e să încerci să stai calm, să aştepţi să trecă furtuna.

Set 2, Game 10

La 4-2 am reuşit break-ul. S-a enervat, şi-a pierdut concentrarea, a ieşit din zona de strălucire în care intrase şi două game-uri mai târziu am reuşit iar break-ul. Era 5-4 pentru mine şi urmam la serviciu. Per total a avut 3 mingi de break, dar s-a predat cu o lovitură ezitantă în fileu. Încă un set şi aş fi campion la Wimbledon.

Set 3, Game 7

Mă simţeam agil şi precis. Era 3-3 şi eram pregătit să termin partida. De 3 ori a venit la fileu şi de 3 ori am câştigat punctul. Se grăbea, îşi pierduse cumpătul. Era 0-40 pentru mine. Dar am cedat presiunii. N-am uitat niciodată punctul de 30-40. Ce amintire nefastă! Mi-a servit o minge perfect returnabilă spre forehand şi am stâlcit-o, trimiţând-o direct în fileu.

Frica m-a acaparat. Era un test al durităţii mentale, şi am pierdut lucrul pentru care mă antrenasem toată viaţa – să fiu cel mai puternic. Am ajuns până la urmă în tie-break şi m-a redus la tăcere cu serviciul. Pierdusem momentul.

Set 4, Game 8

Servind, la 5-2, simţeam că sunt aproape de a-mi împlini visul de-o viaţă. Şi aia a fost greşeala. Până acum adrenalina câştigase asupra nervilor; acum dintr-odată năvăliseră nervii. Mă simţeam ca pe marginea unei prăpastii. Nu mai avusesem niciodată senzaţia asta. Voi ajunge să pierd în tie-break şi să rămân cu cele două seturi. M-am întors de unde am plecat.

Set 5, Game 16

Era trecut de 9 şi se întuneca repede. Serveam pentru meci la 8-7. Dacă se echilibra jocul după game-ul ăsta, probabil că arbitrul de scaun va considera terminat meciul pe ziua de azi, ceea ce l-ar ajuta pe Federer. M-am gândit, “trebuie să câştig game-ul ăsta orice-ar fi.”

La cel de-al patrulea punct de meci al meu am ezitat la serviciu şi mingea a avut o traiectorie ciudată, dar el a returnat-o cu o lovitură scurtă, dându-mi posibilitatea să i-o trimit înapoi cu o lovitură de forehand. A înaintat la minge, care a căzut la mijlocul terenului şi a trimis-o ciudat, exact în mijlocul fileului.

M-am prăbuşit pe spate, cu braţele larg deschise, pumnii strânşi, urlându-mi triumful. Liniştea arenei centrale s-a transformat în urale, şi m-am predat în sfârşit euforiei mulţimii, eliberându-mă din închisoarea mentală în care am locuit de la începutul până la sfârşitul meciului, toată ziua, noaptea de dinainte, toate cele două săptămâni.

Teama de eşec, teama de victorie, frustrările, dezamăgirile, proastele decizii, momentele de laşitate, teama de a nu sfârşi iar în lacrimi pe podeaua duşului din vestiar: s-au dus toate. N-a fost eliberare ce-am simţit. Trecusem de faza asta. Era emoţia puterii şi a victoriei, era un lanţ de emoţii pe care le ţinusem îngropate pentru cele mai tensionate 4 ore şi 48 de minute din viaţa mea, o invazie a celei mai pure şi sincere bucurii.

E greu de imaginat un alt meci care să fi generat atât de mult dramatism şi emoţie şi o atât de mare satisfacţie şi bucurie.

Mai jos puteţi urmări câteva dintre cele mai frumoase puncte ale finalei

[youtube XEUGjcQ3jYs]

Leave a Reply

Top