SUNTETI AICI
ACASA > Inedit din tenis > Ce a făcut Sorana Cîrstea în ziua liberă la US Open: dimineaţa antrenament, după-amiaza odihnă la hotel iar seara cina cu Ana Ivanovic

Ce a făcut Sorana Cîrstea în ziua liberă la US Open: dimineaţa antrenament, după-amiaza odihnă la hotel iar seara cina cu Ana Ivanovic


Sorana Cirstea la US Open

Sorana Cîrstea continuă destăinuirile pe blogul pe care îl ţine zilnic pe site-ul WTA. Acum a povestit cum a decurs pentru ea ziua de marţi, pe care a avut-o liberă după calificarea în turul secund la US Open. Veţi descoperi câteva gânduri interesante ale Soranei, care demonstrează că s-a maturizat mult şi care îşi recunoaşte slăbiciunile şi, ceea ce e foarte important, lucrează zilnic la rezolvarea problemelor.

Iată în continuare câteva frânturi din cele scrise de Sorana pe blog în ziua de marţi.

AICI puteţi citi gândurile Soranei din ziua de luni, atunci când a învins-o pe Sabine Lisicki

“Am fost foarte bucuroasă să aud azi că blogul meu a fost primit foarte bine, aşa că vî muţumesc foarte mult tuturor. Nu contează cât de puternic ţi-e caracterul sau cât de încrezîtor eşti, eu cred că ai nevoie de feedback pozitiv pentru a continua să faci ceva. Unii oameni sunt motivaţi atunci când cineva le spune că nu sunt destul de buni sau că nu pot face un anume lucru… eu sunt diferită, mă simt motivată de gândurile pozitive, de lucrurile pozitive şi de oamenii pozitivi.

Azi m-am trezit, ca de obicei, devreme. Niciodată nu dorm mai mult de ora 7.00. Sunt o persoană activă şi am sentimentul că dacă dorm mult pierd lucruri importante pe care viaţa poate să mi le ofere. Aşa că am ajuns destul de devreme în complex şi am făcut primul antrenament de la 10.00. Am avut programul uzual pentru o zi în care nu am meci – o oră de antrenament plus încălzire şi refacere, fizioterapie şi aşa mai departe. Încerc să stau cât mai puţin posibil în complex într-o zi de pauză, aşa că la ora 13.00 eram înapoi acasă.

În restul după-amiezii m-am odihnit. Niciodată nu mă plictisesc cu mine, de fapt eu nu mă plictisesc în general. Mereu găsesc de făcut lucruri. Oricât de mult mi-ar plăcea să alerg în Central Park, să fac o plimbare sau orice altceva, am ştiut că acesta nu ar fi cel mai bun lucru pentru mine pentru a-mi păstra energia pentru miercuri. Aşa că am decis să stau în hotel pentru următoarele ore.

Seara m-am întâlnit cu cea mai bună prietenă a mea, Ana, şi am luat cina împreună. Şi ea a câştigat în primul tur, aşa că amândouă am fost într-o dispoziţie bună. Doar oamenii care sunt apropiaţi de noi ştiu cât suflet punem în acest sport şi cât de mult ne doare atunci când lucrurile nu merg aşa cum ne dorim, aşa că performanţele noastre ne afectează starea de spirit. Sunt o fire emoţională şi într-un sport precum tenisul, în care joci săptămânal, acest lucru nu ajută… trebuie să fii capabil să treci peste momentele rele cât mai repede! Cineva mi-a spus odată că în sport, pentru a avea succes, trebuie să ai o memorie cu adevărat scurtă!

Miercuri joc în turul doi. Sunt fericită şi îl aştept cu încredere, pentru că pentru asta lucrez în fiecare zi. În acest an mi-am îmbunătăţit mult capacitatea de a pune mai puţină presiune pe mine. Dacă voi reuşi, va fi minunat. Dacă nu, mă voi întoarce la antrenament şi voi munci şi mai mult. Iar acest stil de a gândi m-a ajutat să fiu puţin mai relaxată, şi sunt încântată de asta!”


5 thoughts on “Ce a făcut Sorana Cîrstea în ziua liberă la US Open: dimineaţa antrenament, după-amiaza odihnă la hotel iar seara cina cu Ana Ivanovic

  1. ce simplu pare!
    de-aia trec eu mai greu peste infrangerile lui roger, pentru ca am memoria buna!
    o intrebare: daca, doamne fereste sorana este eliminata mai tine blogul?pentru ca am vazut la roland garros cum tipsarevic (probabil ca i-a pus djokovic o vorba buna) ne-a tinut la curent in fiecare zi cu ce activitati particulare are el.
    diferenta este ca sorana imi place, dar parca ma gandesc ca ii fura un pic din concentrare grija asta suplimentara

    1. in mod normal nu mai scrie dupa ce e eliminata. Si cred ca sfaptul cu memoria e cel dupa care se ghideaza toti cei care sunt sus in clasament. Din pacate, noua, fanilor, memoria nu ni se scurteaza niciodata si asta indiferent de sport. Eu si acum ma gandesc la niste meciuri ratate de ai mei in ultima secunda la fitbal, sau pe la tenis la diferite momente care au schimbat istoria…
      Cred ca Soranei ii place sa scrie, asa cum chiar ea recunoaste. Si cred ca e o elibereaza sa scrie, sa comunice astfel cu cei din jur. Mie mi+a placut si ca a recunoscut ca are o problema cu presiunea suplimentara pe care si+o pune singura pe umeri si ca totusi lucreaza la asta.

      1. de ex, baiatul meu (tine cu steaua, te avertizez), nu se mai uita la meciurile stelei din europa de cand a pierdut atunci cu mddlesborough (am scris bine?), atat de suparat a fost atunci ca am zis ca nu isi mai revine
        iat pr mine cea mai mare…nici nu stiu cum sa o numesc…suparare, dezamagire, frustare, disperare, durere, a fost, bineinteles, infrangerea din 2008 de la wimbledon, totul este atat de viu in mintea mea si acum, incat pur si simplu mi-am facut asa o autoeducatie sa nu ma mai gandesc niciodata la seara aia, o luna nu am dat drumul la tv, radio ca sa nu cumva sa aud comentarii despre meci,sa nu vad imagini, nu am cumparat ziare, reviste, nimic, am stat cu revista Tenis Partener, la care aveam abonament si imi venise, am stat, deci, vreo 3 sapt langa mine si nu puteam sa o deschid pt ca primul articol era al lui cristian tudor popescu despre meci si ma pufnea plansul de fiecare data cand incepeam sa il citesc, in fapt dc vrei sa stii esti primul cu care “vorbesc” de atunci despre asta, gata, nu stiu cum dracu am facut de m-am apucat acum sa povestesc

        1. wow, chiar ca ai suferit ceva pentru Roger. Cred ca trebuie si tu, si noi ceilalti, sa ne autoimpunem sa ne scurtam memoria atunci cand e vorba de contraperformantele alor nostri. Pentru mine cea mai mare drama traita in fata televizorului a fost la acel Romania – Suedia de la CM 94… Si acum ma apuca regretul cand ma gandesc… La tenis cea mai mare drama, traita pe viu, a fost acel meci cu olanda, cu mingile de meci ale lui Voinea… Astea doua momente sunt cele mai mari regrete din viata mea de suporter.

          La straini, eu fiind atat de schimbator, dupa cum stii, in alegerea favoritilor, nu pot spune ca sufar. Imi pare rau dar imi trece.

          In ceea ce-i priveste pe stelisti, au avut un moment greu la Middlesbrough, dar din fericire pentru ei exista multe alte momente de bucurie de la acel moment. pentru noi, dinamovistii, nu exista bucurii decat atunci cand Steaua pierde, ca victoriile cainilor sunt mai rare ca maririle salariale din Romania…

          1. iar la polul opus, pentru mine cea mai mare satisfactie, inchipuie-ti nu e legata de roger, ci de echipa de CD a romaniei, la meciul cu coreea, a plouat apropape 3 zile, vineri s-a jucat, sambata nu, iar partida de dublu s-a jucat duminica, au intrat andrei cu horia, au intors de la 1-0 pentru oblici si au castigat, dupa 2 ore andrei a intrat iar pe teren, a jucat si accidentat si a castigat dupa ce a intors iar de la 1-0 pentru lee, incepuse iar sa ploua,dar arbitra a lasat meciul sa se desfasoare, arena era arhiplina, doamne, a fost atat de frumos si am trait-o acolo pe viu!era lume si pe afara, ar fi vrut sa intre dar nu mai aveau unde
            a, da, si a mai fost tot andrei, vesnicul meu andrei, in meciul cu roddick cand a intors de la 2-0 la seturi pt roddick, 5-4 si minge de meci roddick si a castigat un meci unde nimeni nu-i dadea nici o sansa, iar tiriac zisese ca in acea intalnire rromania nu va lua niciun punct!uite de-aia il iubesc si acum pe andrei, pt ca niciun jucator roman n-o sa-mi mai transmita acea emotie pe care o simteam cand juca el
            in ce-l priveste pe roger, orice contraperformanta ar mai face de acum incolo n-o sa ma mai doara ca acea infrangere din 2008 de la wimbledon, oricat de dureroasa a fost infrangerea cu murray de la olimpiada pt mine nu are cum sa o egaleze pe cea de atunci, si au trecut 4 ani
            cam asta

Leave a Reply

Top