SUNTETI AICI
ACASA > Inedit din tenis > TERENUL FANILOR, la serviciu e Mihail, care scrie despre Del Potro: Gentle Giant

TERENUL FANILOR, la serviciu e Mihail, care scrie despre Del Potro: Gentle Giant


Del Potro si pustiul care a primit bandana lui

Terenul fanilor, rubrica realizată în totalitate de voi, cititorii acestui site, s-a îmbogățit cu un nou nume și un nou material de calitate. Mihail Amarandei sosește și scrie despre preferatul său, argentinianul Juan Martin del Potro. Un text foarte reușit, după cum veți vedea.

Înainte de a vă lăsa să citiți textul, vă reamintesc că dacă vreți să împărășiți cu sutele de cititori ai acestui site dragostea voastră pentru tenis, pentru un jucător sau o jucătoare, dacă doriți să scrieți despre cele mai frumoase amintiri ale voastre legate de acest sport minunat, rubrica Terenul Fanilor vă stă la dispoziție. Aștept textele voastre pe adresa contact@doartenis.ro sau prin mesaj privat pe pagina de Facebook a site-ului, www.facebook.com/doartenis .

Nu putea face altceva decat tenis, fiindca in Tandilul natal, un mic orasel, devenit mai apoi o Mecca a tenisului din tara tangoului, din mana unui anume antrenor, Marcelo Gomez, aveau sa plece si sa-si incerce norocul in lumea sportului alb, jucatori ca Zabaleta, Junquiera, Monaco… Intr-o dupa amiaza de vara, un pusti de 6 ani imbracat in tricoul Bocai Juniors privea curios prin plasa gardului ce imprejmuia terenurile de tenis ale clubului Independiente, cum don Marcelo ii alerga de zor pe niste copii galagiosi care agitau vadit preocupati, rachete de tenis in maini.

Pentru el, pana in acel moment nu exista decat un singur sport: fotbalul, care nici nu e nevoie s-o mai spunem, era si este la rang de religie in Argentina. Stia pe de rost echipa Bocai si meciurile pe care aceasta urma sa le joace… Dar intr-un anume fel, se simtea atras si de ce se intampla dincolo de acel gard, privind fascinat la mingile imprastiate pe terenurile de zgura rosie, zgura ce semana in acea zi torida de vara, cu apusurile de soare sangerii din Tandil. Gomez l-a vazut, si i-a facut semn pustiului desirat, ratacit ca din intamplare pe acolo, sa intre si sa priveasca, daca doreste.

Restul e istorie si statistica

In 2005 trece la profesionism si incheie anul in primii 200 de jucatori ai lumii. Urmatorii ani au fost de acomodare, de contact cu turneele profesioniste din ATP. In 2008 castiga primul sau turneu profesionist la Stuttgart. Aveau sa urmeze pe rand Kitzbuhel, Los Angeles, Washington, toate in acel an, fiind primul jucator care castiga patru turnee consecutive la rand. Anul consacrarii…

A urmat apoi US Open unde a iesit in sferturi. Incepuse sa-i placa gustul victoriilor si i-a facut cu ochiul strengareste turneului american, spunandu-i ca se vor revedea la anul si ca atunci va zabovi ceva mai mult pe acolo… Lumea tenisului ciulea urechile si incepea sa-l priveasca cu interes pe uriasul din Tandil, cel usor introvertit, dar cu o lovitura de dreapta nimicitoare, devenita intre timp marca sa inregistrata. Cel care, de fiecare data dupa castigarea unui meci, privea sus la ceruri si intr-un dialog numai de el stiut, dedica fiecare victorie, surorii lui mai mici, Julieta, disparuta prematur

Anul urmator se tine de cuvant si se prezinta la intalnirea cu US Open, pe care il castiga dupa o finala epica cu marele Federer. La final avea sa multumeasca timid, tinand vadit emotionat si usor incurcat trofeul in maini, apoi avea sa zboare direct in tara natala, pentru ca, da, avea o promisune de indeplinit… Trebuia sa impartaseasca acest moment cu cineva drag lui. Aproape 50.000 de suporteri l-au ovationat, intr-o dupa amiaza de septembrie, cand a pasit coplesit de emotie pe gazonul de pe “La Bombonera”, stadionul Bocai Juniors, imbracat in tricoul echipei lui dragi.

Caci nu-i asa, tot intr-o dupa amiaza de vara, cu ceva timp in urma, un pusti imbracat in tricoul Bocai, a trebuit sa faca o alegere… A ales sa devina campion.

Anul care a urmat, a adus cu el o accidentare nefasta la incheietura manii drepte, care l-a tinut aproape un an departe de circuit.. L-a avut mereu langa el in acest rastimp pe Franco Davin, antrenorul care a crezut tot timpul in talentul sau si i-a redat increderea, cu calmul si rabdarea sa.

Iar lumii tenisului i se facuse dor de uriasul bland cu parul ciufulit si cu lovitura sa de dreapta atat de devastatoare. I-am urmarit cu interes come back-ul, nu i-a fost usor, a inceput urcusul de la locul 400 ATP, dar a strans din dinti si a urcat pas cu pas, jucand din ce in ce mai bine, recapatandu-si increderea in loviturile sale, nerenuntand la vechea sa racheta Wilson K Factor Six One 95, talismanul sau, in ciuda modelelor noi lansate intre timp de gigantul american. A ales sa fie sentimental si sa nu se desparta de racheta cu care cucerea America in 2009.

Isi dorea prea mult sa revina acolo unde ii este locul, si anul asta l-am regasit printre premiantii de sfarsit de an, la Turneul Campionilor, pe O2 Arena, in Londra. A pierdut in semifinale la Djokovic, dupa un meci de mare lupta, dar lumea prezenta in acea seara acolo, va ramane si cu amintirea gestului sau, facut imediat dupa victoria din grupe la Federer, cand de la inaltimea celor 1.98 m ai sai, s-a aplecat si i-a daruit bandana sa unui pusti, care a izbucnit in lacrimi de emotie…

Sala il rasplatea deja cu standing ovations…

Parasind O2 Arena, si zburand spre Argentina natala, se va gandi probabil ca si-a luat deja gura de oxigen necesara pt sezonul urmator, pe deplin incredintat ca fanii tenisului nu l-au uitat deloc. Pe el, pe Juan Martin del Potro.

One thought on “TERENUL FANILOR, la serviciu e Mihail, care scrie despre Del Potro: Gentle Giant

  1. ft frumos, eu una imi pun mari sperante in del potro sa il mai tempereze putin pe djokovic, el mi se pare singurul care are tot ce-i trebuie sa faca o figura frumoasa la melbourne…..bineinteles daca nu o face roger

Leave a Reply

Top
Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. More Info | Close