SUNTETI AICI
ACASA > Grand Slam > Australian Open > TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Eu şi Roger – 10 semifinale la Melbourne

TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Eu şi Roger – 10 semifinale la Melbourne


Roger Federer la Australian Open 2012

În Terenul Fanilor, Andreea revine cu un text de zile mari. Un text scris din sufletul său de fan declarat al lui Roger Federer.

Iată în continuare textul, dar nu înainte de a vă reaminti că aştept textele voastre pe adresa de mail contact@doartenis.ro .
Maine Roger va juca a zecea semifinala consecutiva la Melbourne
Dar, ce spun eu VA JUCA? Corect ar fi VOM JUCA! EU SI ROGER! Pentru ca de 10 ani jucam impreuna, fiecare semifinala din acestea 10 imi spune ceva, de fiecare ma leaga o amintire
Nu mi-am facut un tel din a le tine minte, nu mi-am fixat niciodata ca obiectiv :”asta neaparat nu trebuie sa uit!” NU! Pur si simplu amintirea a plecat de acolo din teren, a trecut prin inima si s-a oprit direct in camaruta din creierul meu pe a carei usa scrie “Roger Federer”.
Uneori nu pot sa spun poate ce am cumparat ieri de la magazin, dar pot sa spun exact ce faceam cand juca Roger semifinala din 2007 cu Roddick, de ex. M-am gandit, nu stiu daca intereseaza pe cineva, dar m-am gandit sa va spun cam ce faceam eu pe vremea cand el a inceput tot acest drum, numai in urcare, din 2004 si pana in prezent
MELBOURNE 2004 -FERRERO
Nu am sa fiu ipocrita sa spun ca il urmaream inca de la inceputuri ca si cum as fi simtit ce va urma, stiam ca era campion la Wimbledon, dar asta nu pot sa spun ca m-a impresionat deosebit “Ei, da, cineva trebuie sa fie campion si la Wimbledon, acum este Federer, maine poate fi altcineva”. Dupa aceea mare lucru nu facuse, asa ca sa ma dea pe spate, deci la Melbourne totul era cat se poate de clar, in perioada aceea Hewitt,Roddick si Nalbandian faceau legea, turneul era transmis de TVR, si prea la curent nu eram, dar uite ca vine meciul cu Hewitt din optimi, apoi cu Nalby din sferturi, ambele ft grele, patru seturi, iar  semifinala cu Ferrero,sa fiu sincera, cred ca este singura de care ma leaga cele mai putine amintiri, dar stiu ca ma gandeam gata, pana aici. Nu a fost asa, a fost chiar mai simplu decat ma asteptam, si uite asa m-am trezit ca ma intereseaza finala de duminica cu Safin
MELBOURNE 2005 – SAFIN
Ei, aici se schimba situatia. Am mai spus-o si altadata, lucram pe vremea aceea la un broker de asigurari, care avea un amarat de punct de lucru undeva prin Trafic Greu, fara nicio legatura cu civilizatia, aveam doar un radio, ce dracu sa faci cu un radio, cand pe mine ma interesa meciul sa-l vad?, dar trebuia sa ma multumesc cu el.
Am stat lipita de radioul ala cat timp a durat meciul cu Safin, meci jucat de ziua lui Marat, aceeasi cu ziua lui Andrei Pavel, adica 27.01, pentru ca din cand in cand la stiri mai spuneau scorul, si uite-asa la jurnalul de la ora 13 au transmis in direct de la Melbourne si am ascultat la radio cum Roger al meu era eliminat.
MELBOURNE 2006 – KIEFER
De data asta am avut ceva conditii mai bune. Intamplator aveam un coleg de serviciu – dumnezeu sa-l ierte, ca a murit acum 2 luni la 35 de ani – care era la fel de pasionat ca si mine de tenis si tinea cu Roger. Cum Roger era mereu programat de la 10.30 bineinteles ca eram la munca cand juca el, dar pur si simplu chiuleam, fugeam din birou intr-un alt birou unde era TV si mai trageam amandoi cu ochiul, la un moment dat i-am zis, cand am vazut ca se ingroasa gluma cu Kiefer: “Te rog frumos pleaca si lasa-ma singura ca nu pot sa vad meciurile lui cu cineva langa mine”. A plecat, m-a lasat si de atunci Roger nu a mai avut probleme
MELBOURNE 2007 – RODDICK

Tot acelasi loc de munca, acelasi coleg, aceleasi conditii, numai ca de data asta stia absolut toata lumea ca nu se intelegea cu noi cand juca Roger si nu mai era nevoie sa chiulim, ma trimitea chiar seful “Du-te la meci ca altfel nu-ti e gandul aici”Si am vazut aproape toate meciurile, iar semifinala cu Roddick a fost chiar un galop de sanatate, nu-mi venea sa cred cand vedeam ca nu poate sa-l atinga cu asii lui vestiti. A fost turneul castigat fara sa piarda vreun set, turneul cel mai autoritar din punctul meu de vedere.
MELBOURNE 2008 – DJOKOVIC

Of, probleme mari aici, de fapt inca de la inceputul anului, nu venise la Doha pentru ca avea mononucleoza, mi-era teama ca nu o sa vina nici la Melbourne, dar a venit, a avut in turul 3 cosmarul ala de meci cu Tipsarevic, iar apoi asa cum a si declarat s-a simtit obosit inca dupa sfertul cu Blake.
Am tot sperat ca poate o sa faca ceva, nu stiam nici eu exact ce, sa castige meciul cu Djokovic, dar, din pacate, a pierdut, nu mai lucram acolo, nu mai puteam sa vad meciul, dar intamplator aveam baiatul acasa si ma suna si imi spunea scorul, am stat lipita de telefonul ala, cu gandul la el, dar degeaba, de cand am vazut ca a pierdut setul 2 mi-am dat seama ca meciul asta nu seamana cu altele.
M-am consumat rau de tot atunci, desi stiam ca avusese probleme de sanatate, atunci a fost prima oara cand am zis “nu mai vreau sa stiu de el o luna!” M-a tinut vreo… 3 zile! Nu puteam sa stau departe mai mult de atat!
Apoi a urmat tot anul 2008, daca ma gandesc ca a castigat la US Open, poate ar trebui sa nu  zic ca a fost un an  prost dar pentru standardele lui a fost cel mai slab.
MELBOURNE 2009 – RODDICK
Alt cosmar, iar meci infernal cu Berdych in optimi, apoi defilarea cu Delpo, si alta reprezentatie cu Roddick
De data asta am vazut meciul, singura, pentru ca asa simt ca ma conectez mai bine la meci, si nu au fost probleme de niciun fel, frumos, eu la tv, el pe teren, sau poate amandoi pe teren, frumos, parca nu anunta rezultatul din  finala cu Nadal, juca atat de bine, atat de precis si sigur pe el, dupa care, pentru prima si singura oara in cariera mea de suporter al lui Roger, pentru o perioada de vreo 7-8 luni ura pentru Nadal a fost mai mare decat dragostea pentru Roger.De multe ori m-am gandit ca poate de-aici i s-a tras lui Nadal toata perioada aia proasta prin care a trecut apoi
Dar, sa lasam finala, ca acum vorbim de semifinale, aceasta a fost superba, am vazut-o, acasa, linistita, deci a fost ok
MELBOURNE 2010 – TSONGA
Si pentru ca el avusese probleme de sanatate in 2008 la inceputul anului, m-am gandit sa nu raman datoare si acum aveam eu. O frumoasa pneumonie m-a tinut toata luna ianuarie acasa, ma rugam sa nu imi treaca ca sa pot vedea tot turneul linistita.Si nu mi-a trecut repede! Si am vazut cel mai frumos turneu, chiar daca pe alocuri cu mici derapaje, dar semifinala – ca de ea vorbim – cu Tsonga a fost imperiala, e adevarat ca si francezul era obosit, dar reusitele lui Roger au fost superbe. Nici nu a fost nevoie sa ma agit prea tare pentru ca a avut el grija sa stau linistita in fotoliu si sa privesc o minunatie de meci, intre 2 Augmentine, ca sa nu ma simt mai rau.
De data asta ma suna colegul meu pe mine sa ii spun scorul pentru ca el nu avea de unde sa stie, nu avea cum sa urmareasca. Mereu imi spunea “stai linistita ca o sa castige, ai sa vezi”, avea un  optimism extraordinar
Si am stat linistita si si a avut dreptate. Cand mi-a trecut pneumonia, a castigat si el turneul
MELBOURNE 2011 – DJOKOVIC
Iarasi un turneu greu, meci incredibil inca din  turul 2 cu Simon, dar apoi a defilat iarasi cum  il stiam, de data asta nu mai aveam pneumonie*:) happy, dar mi-am luat concediu in a doua saptamana pentru el, si normal ca ma gandeam cand il vedeam cum evolua ca nu ar trebui sa il opreasca nimic, nici macar Djokovic, dar e si el om, ma uitam si nu-mi venea sa cred cum merge scorul in favoarea sarbului
Un meci de care as vrea sa nu imi aduc aminte, dar care ca si cele castigate au locul lor bine definit in memoria mea, fie ca vreau sau nu, se contabilizeaza acolo pentru anii viitori cand nu o sa mai ce sa retin
MELBOURNE 2012 – NADAL
Anul trecut a fost anul cand am zis ” Poate sa joace el Roger cat de bine ar juca intr-un turneu, poate sa dea absolut toate loviturile lui de geniu, poate sa fie Nadal intr-un picior, atunci cand joaca impotriva lui, spaniolul da tot ce poate, mai mult decat impotriva oricarui alt jucator.
Normal ca nu era prima oara cand vedeam asta, dar atunci m-am consumat rau de tot pentru ca jucase superb tot turneul, nu-i gaseam vreo hiba, mergea totul excelent si vine Nadal care loveste din orice pozitie, alearga dupa orice mingiuta fara sa se dozeze, fara sa se gandeasca ca are probleme cu genunchii ca asa se plangea peste tot, dispar ca prin farmec absolut toate durerile si castiga un meci dupa care am tinut neconditionat cu Djokovic
Nu ma mandresc cu asta, dar eu sunt sincera de felul meu si trebuie sa recunosc ca atat timp cat ii tine recordul de grand slemuri in siguranta sunt fanul lui Djok sau Murray, in dauna lui Nadal
In acel turneu Roger a mai adaugat niste cifre la palmaresul lui, meciul 1000 cu Delpo, setul 2000 castigat  tot cu Delpo.
MELBOURNE 2013 – MURRAY
Deci am ajuns si la ziua de maine
Este a zecea semifinala consecutiva la Melbourne! A zecea! Asta inseamna 10 ani! Altii joaca 10 ani si nu ating faza asta macar o data!
Unii stiu sa vorbeasca foarte usor – din gura nu ne intrece nimeni – “ei, semifinala, ce-i aia semifinala? cine mai tine minte semifinalele? sa se retraga, e gata de pensionare, o sa piarda fara drept de apel cu murray, ce o mai trage de el atat? “
Doamne, cat de superficial!Poate ca ma repet:: tocmai ca e semifinala de mare slem este o realizare, are 31 de ani si jumatate, – cel mai varstnic dintre cei 4 calificati – altii din generatia lui s-au retras demult, el nu doar ca joaca dar e si competitiv, adica nu vine la un turneu doar ca sa fie pe tablou, el vine cu gandul de a castiga
Poate ca o sa piarda, Murray este odihnit, este tanar, are palmares pozitiv in fata lui, l-a batut de atatea ori, stie cum s-o faca si acum, este intr-o forma excelenta, dar pentru mine, repet pentru mine, rezultatul aprroape ca nu mai conteaza, as vrea sa castige, logic, dar si daca pierde, ce atata tragedie o sa fie? nu pierde in fata oricui, iar el probabil ca a ajuns la cantecul lebedei
O sa-si sufle unii in pumni de bucurie, or sa-l analizeze iar pe toate fetele, or sa scoata iar replici din acelea care sunt valabile absolut pentru toata lumea la un moment dat, pentru ca ne vine timpul la toti
De 10 ani ii tin pumnii sa castige, de 10 ani imi folosesc energia pentru el, mai putin pentru adversarii lui, asa cum fac unii, 10 ani mi-a stat inima la fiecare ratare a lui, 10 ani am colindat lumea cu el odata, as vrea sa stiu cati dintre fanii adversarilor lui se pot lauda cu asta, acum e timpul sa ma bucur pur si simplu ca e acolo, asa cum se bucura el ca e pe teren.Punct.
De fapt suntem acolo, pentru ca voi fi acolo pe teren cu el, indiferent de rezultat
Daca unora le scoate inca peri albi, o, doamne, cu atat mai bine, asta e deja un bonus, bucuria mea cea mai mare este cand vad ca inca sunt atatia care se roaga sa-l vada eliminat, inca sunt atatia speriati de el, incat l-as mai vrea pe teren inca vreo cativa ani, macar pentru asta
Deci maine o sa-i dau nota 10 lui Roger indiferent de rezultat, nota 10 pentru 10 semifinale la Melbourne
Cu drag, din Melbourne, de pe Rod Laver Arena
Andreea
*:) happy

12 thoughts on “TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Eu şi Roger – 10 semifinale la Melbourne

    1. 🙂 pai nu ai vazut ca am pus fata aia zambareata? 🙂
      ce dumnezeu sa caut in australia?
      doar cu inima si gandul sunt acolo, de fapt peste tot pe unde joaca roger 🙂
      era tare sa fiu acolo!!!!! 🙂

  1. Orice ar fi rămânem fani lui, dar mâine trebuie să câştige. Nu mai are nimic de demonstrat, dar trebuie să ne lase să visăm în continuare şi să credem că poţi căştiga şi atunci când nu joci un tenis de uzură ca ceilalţi din Big 4.

  2. Orice ar fi rămânem fani lui, dar mâine trebuie să câştige. Nu mai are nimic de demonstrat, dar trebuie să ne lase să visăm în continuare şi să credem că poţi căştiga şi atunci când nu joci un tenis de uzură ca ceilalţi din Big 4.

    1. trebuie?
      pentru cine trebuie?
      adica e obligatoriu?
      chiar tu spui ca nu mai are nimic de demonstrat, si atunci pentru cine trebuie sa castige? pentru el? sau pentru noi? sau pentru cei care-l contesta?
      il putem iubi si admira doar daca castiga?
      il iubim pentru ceea ce ne-a aratat toti anii astia, nu doar daca mai castiga inca si la 30 si nu stiu cati ani
      de visat poti sa visezi si daca nu castiga maine, poti sa visezi ca ceea ce promite el se va indeplini, si anume ca va participa la olimpiada de la rio, poti sa visezi ca va face finala la roland garros cu nadal si il va bate…..vise poti sa ai, nimeni nu le interzice, nu traim din vise, si nici din amintiri, dar ceea ce a sadit el ramane peste ani, indiferent de rezultatul de maine
      eu zic sa te bucuri de meciul de maine, este totusi o semifinala de mare slem, si sa incerci sa nu te uiti spre tabela de scor, sa vezi cat de bine e!

      1. te admir si te respect Andreea pt. felul cum iti exprimi sentimentele si ideile referitoare la Roger, azi dupa Melbourne 2009 am plans din nou, si barbatii plang uneori, cand e vorba de Federer pun mult suflet, nu prea postez eu in genu’ tau tot ce simti dar suntem pe aceeasi lungime de unda ca fan al “extraterestrului” din Basel !!!
        Iti doresc un an nou in care sa ai numai reusite si impliniri !
        am mai zis si o spun din nou clar si precis : la retragerea lui ROGER FEDERER o sa spun ADIO tenisului, de asta sunt sigur 100%

        1. de ce sa plangi?
          ce motiv ai?
          fii fericit ca traiesti in aceeasi epoca cu el, ce alt motiv iti mai trebuie?
          eu nu am nevoie de niciun fel de aprobare sau confirmare de undeva cand e vorba de roger, asa cum am mai spus : 10 ani i-am tinut pumnii stransi de mi s-au inrosit, am fost cu gandul mereu acolo de cate ori a jucat, am stat nopti nedormita ca sa nu ii pierd meciurile, am castigat atatea trofee cu el odata, am suferit cu el odata de cate ori l-a durut o infrangere, acum vreau doar sa ma bucur atat timp cat mai joaca de tenis si de el, cat o mai juca, nu conteaza cu ce rezultate, doar sa-l vad pe teren si imi e de ajuns
          si asa ar trebui sa simti si tu daca il iubesti de ajuns, iar de tenis nu ai sa te lasi iti spun eu, macar pentru faptul ca atunci cand ai sa vezi mingile-alea galbene, arbitrii, copiii de mingi ai sa-ti aduci aminte de el si ai sa-ti spui : “aici juca si roger”
          dar….hai sa lasam melancolia, nu a venit inca vremea, pana atunci bucura-te de el, priveste-l pe el, nu tabela de scor, sa vezi ce bine e
          numai bine

          1. sint total de acord cu tine Andreea, dar sa si eu am plins….
            Multumesc ca exprimi ceea ce simt pentru RF atit de bine:-)

Leave a Reply

Top
Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. More Info | Close