SUNTETI AICI
ACASA > Inedit din tenis > TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Rendez-Vous a Paris

TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Rendez-Vous a Paris


Complexul de la Roland Garros

În Terenul Fanilor, revine Andreea, pe care o cunoaşteţi deja atât de bine atât din textele trimise pentru această rubrică, dar şi pentru cele publicate în propria rubrică, intitulată “Colţul Andreei“. Azi, ea scrie despre turneul de la Roland Garros, turneu care stă să înceapă. Dar o face din perspectivă proprie, destăinuindu-ne propriile sentimente legate de acest turneu.
Înainte de a vă lăsa să citiţi, vă reamintesc că vă aştept textele pentru această rubrică pe adresa de mail contact@doartenis.ro. Puteţi scrie despre orice vă inspiră din lumea tenisului. Acum vă lassă citiţi textul unul în care sublinierile îi aparţin chiar Andreei.
Duminica incepe French Open, turneul francez de Mare Şlem care poarta numele unui aviator care nu a avut nici o legatura cu tenisul, Roland Garros,  intr-o tara al carei presedinte de federatie este un fost rugbyst, la fel, fara nicio legatura cu tenisul, Jean Gachassin.
Si cu toate astea, un turneu extraordinar de puternic, prestigios, poate pe undeva cam conservator pentru o natiune care tot timpul priveste inainte, un turneu desfasurat intr-un peisaj magnific, care te duce cu gandul la romantism, muschetari si chansonette, un parc numit Porte d’Auteuil.
Sunt sigura ca detaliile legate de turneu le stie toata lumea, de aceea am sa scriu ce inseamna pentru mine Roland Garros
Turneul asta mi-a produs cele mai multe dureri! cele mai multe, nu cele mai mari, trebuie sa precizez
Pe vremea cand Roger inca rupea rachete si nu scotea un cuvant cate 4 ore dupa o infrangere, vedeam cu exasperare cum un alt favorit al meu, Pete Sampras, demola tot, rupea tot, castiga tot ce se putea si se impiedica neputincios la Paris. Pana la urma piatra de temelie a oricarui american, nu-i asa? Si cu toate astea ma durea sufletul sa vad ca totul se naruia la Paris.
Apoi, a venit vremea lui Roger.
– Turneul asta a fost primul etalon pentru mine cand am inceput sa ii compar pe cei doi. Vedeam iarasi cu disperare ca Roger putea sa bata tot, sa castige toate turneele in care era pe tablou, degeaba, venea Parisul, venea Nadal, si totul se ducea de rapa.
– Turneul asta a fost ultimul turneu – pana acum – la care Roger a fost eliminat cand inca nu se obisnuise cu atmosfera, in turul 3, in 2004, de Gustavo Kuerten, brazilianul cu parul cret si zambet fermecator, atat de iubit de francezi, la fel de iubit cum va deveni si Roger peste ani.
– Turneul asta a fost primul la care mi-am dat seama ca nu pot sa vad un meci al lui Roger cu cineva langa mine, si asta s-a intamplat la semifinala din 2005 cu cine altul, daca nu cu Nadal?
– Turneul asta a fost primul, tot in 2005, la care mi-am luat concediu in a doua lui saptamana pentru ca eram sigura ca Roger ma va astepta acolo in fazele finale.
– Turneul asta m-a edificat odata pentru totdeauna ca degeaba trec anii, complexul Nadal lua amploare spre bucuria adversarilor si disperarea mea.
– Turneul asta mi-a mai demonstrat ceva: ca daca vrei cu adevarat  poti! – suna o reclama pe vremuri, si Roger a demonstrat-o, desi carcotasii spun ca a castigat editia 2009 doar pentru ca Nadal nu a mai fost in competitie, uitand se pare ca pentru el fiecare meci a fost o finala, putea sa fie eliminat cu Haas, unde a revenit de la 2-0 la seturi, 4-3 si minge de break Haas in setul 3, apoi cu Delpo, unde iarasi a fost condus cu 2-1 la seturi, a avut inclusiv 2 meciuri de 4 seturi cu Acasuso si Mathieu, inclusiv aici fiind condus cu 1-0 la seturi de francez, si cu toate astea a castigat turneul asta nemernic intr-o finala care a fost poate cel mai simplu meci din cele 2 saptamani.
– Turneul asta imi arata si azi ce memorie buna am: am retinut dupa o singura auditie imnul Elvetiei, pot sa-l fredonez si azi fara sa fac eforturi! De ce oare nu stiu imnul Spaniei desi l-am auzit de atatea ori??
– Turneul asta mi-a produs una din cele mai grele zi din viata! 1 iunie 2010! Era o zi ploioasa si la noi si la Paris, era prima mea zi de munca la un nou job, acomodare infernala, colegi dificili si noi, greu pentru mine… , iar el,  detinatorul titlului, facuse pana atunci cel putin semifinale in toate turneele de Mare Slem incepand cu Wimbledon 2004 si este eliminat in sferturi de Soderling, acelasi Soderling pe care il iubisem cu un an inainte, pentru ca il eliminase pe Nadal! Una din cele mai grele infrangeri din punctul meu de vedere, infrangere pentru care nici acum nu l-am iertat pe Soderling, desi sunt constienta ca nici Roger nu  a fost la cel mai inalt nivel si presiunea era mult mai mare acum ca era detinatorul titlului. Imaginea care mi-a ramas cel mai bine in memorie este cu porumbeii care stateau pe marginea tribunei cand am ajuns eu acasa si am dat drumul la televizor! De cate ori vad porumbei imi aduc aminte de infrangerea din 2010 de la Paris.

– Turneul asta mi-a adus in schimb si una din cele mai frumoase victorii, unul din cele mai intense, spectaculoase si reusite meciuri ale sezonului 2011: victoria cu Djokovic din semifinale! Este una dintre cele mai importante victorii din punctul meu de vedere avand in vedere si circumstantele in care a avut loc, cu un Djokovic imbatabil pana atunci, serie de victorii incredibila, si cine putea sa-l opreasca? Roger! Daca ar fi sa aleg un meci din toti anii de pana acum de la Roland Garros, in ceea ce-l priveste pe Roger, atunci asta ar fi! Nu finala castigata cu Soderling, ci semifinala cu Djokovic!
– Turneul asta cred, de asemenea,  ca imi va aduce cea mai dureroasa infrangere din acest an, toate premisele conduc spre asta, imi doresc tare mult sa ma insel, dar nu prea cred, o tot presimt de cateva luni si o tot prezic, si  ma rog sa nu am dreptate si sa imi dea o palma grea de tot pentru neincredere, nu o palma, poate sa imi dea si vreo 10 palme, numai sa nu fie ca mine.
Iar fara legatura cu Roger
– Turneul asta este cel la care favorita mea pentru totdeauna, Justine Henin, a cunoscut cele mai importante succese, un Nadal in varianta feminina, ca sa zic asa.
– Turneul asta ne-a adus bucuria unui meci fantastic al lui Victor Hanescu impotriva lui Nalbandian, in 2005, singurul sfert de finala al unui jucator roman la un turneu de Mare Slem de atunci si pana in prezent. A fost meciul dupa care am cumparat cele mai multe ziare de sport din viata mea!
– Turneul asta ne-a aratat ca baietii astia sunt si ei oameni, intai de toate, si Andrei Pavel ne-a demonstrat-o cel mai bine cand, in 2002,  “a dat o fuga” pana acasa in Germania pentru ca i se nastea baietelul, Marius,  apoi a fugit repede inapoi si s-a ales praful de meci, dar nu a mai contat pentru ca era tatic a doua oara.
– Una peste alta, turneul asta mi-a produs mai multe suparari decat bucurii, niciodata nu il astept cu infrigurare cum spun unii, si intotdeauna abia astept sa treaca! Si sunt sigura ca si Roger la fel.
Inca nu a aparut acea bucurie enorma, inca nu s-a produs acel declic care sa ma faca sa-l iubesc altfel decat pe celelalte, nu pot sa spun ca ma atrage in mod deosebit, si nici nu imi produce o anume emotie cand stiu ca incepe. Dar, asta nu inseamna ca nu il urmaresc mereu cu interes, astept sa mai vad ce povesti se mai nasc, ce revelatie vom mai avea, cine ne va mai uimi sau cine ne va mai supara
Deci hai sa ne dam un rendez-vous a Paris, dragii mei, si bucurati-va de turneu si de favorii vostri

OFERTA ZILEI EMAG: Acest Laptop Sony VAIO are o reducere de 250 de lei. In plus, primiti CADOU un telefon Sony Xperia, in valoare de 599 de lei

One thought on “TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Rendez-Vous a Paris

Leave a Reply

Top