Ultima zi a BRD Nastase Tiriac Trophy aduce cu ea și ultima filă a jurnalului ținut de Andreea din Parcul cu Platani. O puteți citi mai jos.

Cum or face scriitorii, jurnalistii care intotdeauna stiu cum sa inceapa un articol? Pentru ca eu nu stiu cum sa incep acum sa scriu pentru ca nu stiu ce m-a bucurat mai mult azi, ce eveniment merita mentionat mai repede decat celelalte, ce nume pomenite mai inainte. Zau daca stiu…

Hai sa o iau cronologic, asa cred ca e cel mai bine.

Metrou, caldura, zapuseala mai mult decat soare, biciclisti, rolleri, copii, tineri si eu, mare amatoare de tenis! Lume multa la intrare, oameni care doreau bilete, – de unde fratilor, luati-va din vreme – am ajuns mai devreme cu 45 de minute ca sa fiu sigura ca prind un loc cat mai bun. Agentii de securitate – ochi de soim – nimic nu le scapa, vanzatorii de la inghetata, apa, cafea, ceai aveau deja de lucru, toaletele deja erau vizitate, coada ca de obicei la femei, la barbati liniste totala! (mai baieti dar voi cum va descurcati asa repede?, invidioasa mai sunt, zau!) 🙂

Ziare, reviste, programe, mingi, tricouri, rachete… doar e ultima zi cand mai poti vinde asa ceva aici in arene!

Urc, am prins un loc exact pe centru, in dreptul arbitrului de scaun si ma pun pe asteptat, citesc un ziar, Rosol era la antrenament cand am intrat eu, foarte linistit mi se parea, imi dau telefoanele pe silentios, sepcuta cu RF, pernuta pe scaun, imi scot sticla de apa, steagul tricolor pe care mi-l pun pe umeri si-l leg in  fata ca mi-l zbura vantul si gata, sunt pregatita pentru finala de dublu

Dar pana la finala Nadia are o aparitie meteorica pe teren ca sa inmaneze premiul de 500 de euro acordat de BRD unuia din cei care au prins o minge semnata de diversi invingatori pe parcursul turneului. Cel norocos a fost rugat sa ridice mana insa nimeni nu a facut-o, probabil pentru ca traim in Romania si i-o fi fost frica sa nu il urmareasca careva! Zic si eu….

Gata, intra arbitrul de scaun, cei de linie, copiii de mingi, apoi finalistii, primiti toti cu aplauze, dar cel mai  mult Horia, logic. Meciul a decurs frumos, lin, usor, fara suspans, la un moment dat am si zis: “acestui meci ii lipseste ceva, putin dramatism ca sa mai reactioneze si publicul cumva!”

Mai degraba publicul a reactionat cand a fost anuntata Simona in tribuna, prima data in loja lui Tiriac (a lipsit de data asta Potec!)
Numai ca imediat ce a fost anuntata, ea s-a ridicat si a plecat, pentru ca sa apara ceva mai tarziu in loja de vis a vis alaturi de Gica Hagi!
A facut cu mana, a zambit, ba chiar la un moment dat am surprins-o batand cuba cu Hagi si razand cu lacrimi, cu gura pana la urechi, ceva a distrat-o copios, vorba baiatului meu: “O fi scos iar Hagi vreo perla tocmai buna pentru Times New Roman!”

Ma asteptam sa fie un meci macar la fel de greu ca cel de asera, dar nu, baietii au avut grija sa intre concentrati si hotarati, tocmai de aceea probleme majore nu au fost, si a venit, inevitabil finalul! Victorios! Fericit! Si ei si noi! Si foarte rapid! La ora 14 eram gata si cu ceremonia. M-am tot intrebat de ce nu s-a organizat ceremonia odata cu cea de la simplu! Horia nu merita si el niste artificii si confetti?
Incepuse si ploaia, marunta, apasatoare, mocaneasca, m-am enervat pe astia cu aplicatiile lor moderne pe telefon, ca nu pomenea nimic de ploaie azi, doar innorari, nicidecum ploaie si totusi ploaia ne ameninta! Ne-a linistit Enoiu care a spus ca stie el sigur ca la finala de simplu nu va ploua. Am luat-o de buna si am zis ca o stii el vreo prognoza mai buna ca a astora cu tehnologia lor!

Si iar o ora de asteptat…

Dar trece destul de repede, mai un sandvis, mai un telefon, mai o poza si gata suntem, e ora 15, hai Grigore sa castigam la Bucuresti!
Si vine Grig al meu hotarat rau de tot, incepe ca din pusca, face break, dar revine imediat Rosol si mergem cap la cap pana cand la la 6-5 pentru el urmeaza un game interminabil, dupa multe mingi de set si de game castiga totusi Rosol, intram in tiebreak, Grig iarasi hotarat si concentrat si luam primul set! Yes! Inca unul si suntem campioni!

Trebuie neaparat sa spun ca tribuna a fost mai plina decat aseara la demonstrativ, si aproape toata a tinut cu Dimitrov, nu stiu, frate, de unde simpatia asta subita, dar nu e greu deloc sa vezi cat e de iubit! Au fost si bulgari echipati cu treninguri, sepcute, steaguri, trompete, putin deasupra mea erau si 2 (DOI) suporteri cehi cu steagul Cehiei, saracii nu s-au auzit deloc!

La un moment dat in tiebreak a fost un  punct disputat pe care l-a gresit copilareste Rosol la fileu, de acolo s-a cam dus naibii toata munca si lupta, toata hotararea si increderea lui si usor, usor a cedat. A fost si o mare presiune pentru el, a vazut si sustinerea pentru Grig, oricum pentru el este o performanta si ca a ajuns in finala, se simte bine tipul la Bucuresti si in alte conditii, cu alt adversar sunt sigura ca mult mai multi ar fi tinut cu el, inclusiv eu. Insa asta e, am zis, nu stiu explicatia pentru care Grig este atat de iubit! Oare pentru ca e asemanat cu Roger?! 🙂 O fi, nu zic ba…

Si chiar seamana, cel putin asa mi se pare mie. La un moment dat am renuntat sa mai urmaresc mingea si l-am urmarit doar pe el! Frate, chiar aduce cu Roger, dar mai are de muncit, bine ar fi sa nu il imite pe el si sa faca ce stie el, cum stie el, ca e bine si asa, se pare ca si cu fizicul sta din ce in ce mai bine, deci toate premizele pentru un viitor frumos al lui. Are aceeasi miscare la primire, isi invarteste racheta in maini exact ca el, dreapta, reverul, pana si ramele seamana cu ale lui Roger, joaca in liniste la fel ca Roger, nu icneste din toti plamanii, din pacate nu se imbraca la fel de elegant ca Roger, dar mai are timp sa se cizeleze, (pijamaua aia a lui  nu stiu cine i-a recomandat-o) si merge cam batraneste, fata de Roger care parca pluteste pe teren
Apropo de echipament: doamne, cat suntem de – nu stiu ce cuvant sa folosesc ca sa sune cat de cat ok, sa zicem disperati?! – deci cat suntem de disperati! de ce zic asta? pai, se termina meciul, fericire mare, bucurie pt toata lumea, isi dezbraca Grig tricoul si il arunca spre copiii de mingi care asteptau pe margine pt autografe, din momentul asta si pana am parasit noi arena, toti copiii de acolo au uitat de auografe si au inceput sa traga de tricoul ala! Ziceai ca sunt in Ridichea uriasa, copii, pana la urma au venit si unii mai mari, se terminase tot, interviuri, poze, autografe, se golise arena si ei tot pe tricoul ala se bateau, la un moment dat a venit o capra mai mare cu o sticla de apa si le-a aruncat in cap, nimic, nu au renuntat, mai ramasesera pana la urma doar vreo 4-5, dar cei mai tari, a venit la final un magar de vreo 35-40 de ani, l-a smuls dintre ei si i l-a dat unuia, ma gandesc ca era baiatul lui. Si Dimitrov cred ca nu a vrut sa vada ca nu a dat nici cea mai mica atentie la chestia asta! Ai mei faceau misto de mine ca daca era tricoul lui Roger faceam si eu la fel! Dracu stie, nu m-am gandit la situatia asta pana acum! Dar o sa ma gandesc pentru viitor cand zic oamenii astia mari din tenisul romanesc ca or sa-l aduca! Sa-l aduca odata ca vad eu ce fac cu tricoul lui! La Bucuresti sa-l vad! Din nou!

Faptul ca a castigat Dimitrov imi da asa o mare speranta pentru viitor, ca imi era teama ca tenisul va fi plin doar de bombardieri si galagiosi! Se poate deci si asa! Sa taci si sa faci, fara prea mare tam-tam pe langa tine! Este pentru prima oara de cand vin la turneul nostru cand in sfarsit castiga cineva cu care chiar am tinut! Din suflet si inca de la inceput! Nu mi-a devenit favorit pe parcus asa cum s-a mai intamplat in anii trecuti sau nu am tinut cu el in lipsa altui jucator! Nu, pur si simplu de cand am auzit ca vine, l-am dorit campion! Si a reusit!

De mentionat ca asa cum ma asteptam acum la finala au aparut toti, Nastase, Nadia, Hagi, gabriel Oprea, Relu Munteanu, Cosac, si multi pe care nu mi-i mai amintesc, in schimb Tiriac a stat putin doar la finala de dublu, apoi a disparut. Trofeul l-a inmanat ca de obicei Nadia – ce ne-am face fara ea? – , mama lui Grig a plans, a fost emotionata rau, si-a imbratisat baiatul, ca doar merita, s-au tras artificii, conffetti, o atmosfera asa cum mi-am dorit pentru Grig! Si pentru mine, la ce saptamana grea am avut si o sa mai am de acum incolo, a fost ca un pansament, pentru cateva ore am uitat de tot!

Intr-un cuvant asta a fost ultima zi a turneului bucurestean, ultima zi a jurnalului meu, poate ati fost acolo si stiati ce am scris eu, poate nu ati fost, eu mi-am asternut impresiile aici, sper ca v-a placut cat de cat! Mie mi-a placut la nebunie, desi nu mereu am fost in forma maxima sau in dispozitie, dar mi-a placut ceea ce am facut! Si daca am mai uitat cate ceva ma puteti completa, nu ma supar
Si inca o data BRAVOOOOO GRIG, CAMPION 2014, FELICITARI SI TE ASTEPTAM SI LA ANUL!

Va pup
Noapte buna

OFERTA ZILEI la eMAG: Până la finalul lunii, acest Ipad Mini are o reducere de 550 de lei, costând doar 1.299 lei!