Tenis, tenis, tenis

Eliminată în primul tur al probei de simplu de la BRD Bucharest Open, Raluca Olaru a fost protagonista unor scene emoţionante la conferinţa de presă de după meci. Când a explicat, cu lacrimi în ochi, de ce nu mai joacă în probele de simplu.

Ralua Olaru a fost eliminată de Karin Knapp, din Italia, care s-a impus cu scorul de 6-1, 6-3. La finalul partidei, Raluca Olaru a dezvăluit şi motivul pentru care nu mai joacă în probele de simplu, deşi este una dintre cele mai valoroase jucătoare pe care le-a dat tenisul românesc. De altfel, să nu uităm că în 2009, ea a urcat pe locul 53 în clasamentul mondial, fiind o deschizătoare de drum pentru majoritatea jucătoarelor din România care sunt acum în Top 100.

Raluca Olaru, care a fost prezentă pe tabloul principal graţie unui wild card acordat de organizatori, a disputat, marţi, primul meci de simplu în acest an, ea dedicându-se în ultima perioadă competiţiilor de dublu.

“A fost primul meci oficial de simplu din acest an. M-am bucurat foarte mult că am putut juca simplu în faţa publicului din România. Mi-am dorit să fac o impresie cât mai bună şi să joc cât mai bine”, a început Raluca, după care a continuat, cu lacrimi în ochi: “Motivele pentru care nu joc simplu sunt aceleaşi, doar accidentarea de anul trecut a trecut. Meciul de azi nu e decisiv dacă să reiau sau nu meciurile de simplu. Nu mai joc simplu din cauze financiare. De doi-trei ani nu mai pot, iar eu nu mai am nicio susţinere financiară. Pentru a relua cariera de simplu trebuie investiţii mari. Aveam două opţiuni: să nu mai joc deloc sau să joc dublu ca să mă susţin. E greu să joci simplu. Dacă nu joci bine simplu săptămâna aceasta, nu mai poţi să joci săptămâna viitoare“, a explicat, în lacrimi, Olaru.

Un adevăr crud, un adevăr din lumea tenisului, un adevăr de care se izbesc 99% dintre jucători şi jucătoare. Şi să ştiţi că majoritatea sportivilor noştri se confruntă cu aceleaşi probleme. Nu e deloc uşor să fi jucător de tenis şi de aceea, măcar pentru curajul de a se aventura în această lume plină de capcane, în această lume în care distanţa între victorie şi eşec e dată de cei câţiva centimetri în care se duce mingea în teren sau în afara lui, jucătorii noştri, toţi, fără deosebire, merită încurajaţi şi aplaudaţi de noi. Dacă altfel nu putem să îi ajutăm, măcar atât să facem pentru ei.