În Terenul Fanilor debutează în această seară Dragoş. Cu un articol foarte corect, în care apără dreptul fanilor de a o şi critica pe Simona atunci când este cazul. Vă invit să citiţi în continuare textul, cu care sunt 100% de acord şi pentru care îl felicit şi îi spun că îl aştept cu interes oricând va simţi inspiraţie sau motiv de scris.

După retragerea Simonei Halep de la Sydney, noi fanii ei din România ne-am împărţit în buna tradiţie locală în două tabere care s-au certat pe viaţă şi pe moarte. Cei care au îndrăznit să aibă rezerve faţă de decizia ei au fost etichetaţi în toate felurile – aproape că au fost numiţi „Simona-hateri”, ceea ce – consider eu – e profund nedrept.

Cu voia Voastră aş aduce câteva argumente suplimentare:

Dacă plecăm de la definiţia din DEX 2009 a termenului Fan, şi anume: ”Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete…” putem să afirmăm deja că orice sportiv ajuns la statutul de star, vedetă este intrinsec legat de fanii săi din două motive:

1. Din raţiuni personale, pragmatice, pecuniare. Încasările sale din marketing sunt direct proporţionale cu numărul de fani, cu vizibilitatea acestora (la turnee, pe reţele de socializare etc.), dar şi cu puterea financiară a acestora, în sensul că ei sunt cumpărătorii produselor pentru care sportivul face reclamă. De aceea, la marketing egal competent (de exemplu aceeaşi firmă de marketing pentru două vedete) un sportiv din estul Europei va câştiga o fracţie din ceea ce câştigă unul din ţările dezvoltate, din motivele bine ştiute. Acesta este şi cazul Simonei. Ca să micşoreze diferenţa, ea trebuie să-şi creeze o imagine mai bună decât rivalele ei din top. Aşadar, orice gest interpretabil, contestabil nu este bun. Da, au abandonat mulţi săptămâna asta, tocmai de aceea echipa ei trebuia să evite retragerea, pentru ca ea să câştige imagine în detrimentul lor. Evitau retragerea, neînscriind-o la Sidney, de exemplu. Argumentul că a vrut să joace 5 meciuri înainte de AO, le-a jucat pe toate în China, deci nu mai avea rost să joace la Sidney e un câştig mic pe lângă pierderea de imagine suferită. Cum și persiflarea presei străine care a început să bombăne, după atât de uzitatul clişeu „noi împotriva restului lumii”, e neproductivă, căci tocmai acea presă creează o parte din imaginea ei, fie că ne place sau nu.

Invers, am aplaudat din toată inima decizia ei de la Singapore de a nu juca strategic, pierzând astfel trofeul, căci nu era raţional să speri că o poate bate pe Serena de două ori în aceeaşi săptămână. Atunci, ea şi echipa ei au lucrat în sensul corect şi popularitatea ei a crescut enorm.

Acum, nu. După 5 abandonuri anul trecut, unul anul acesta, îi va fi greu să recupereze la capitolul imagine. Şi doar rezultatele, pe care le dorim excepţionale nu sunt suficiente. Dimpotrivă! O imagine imperfectă, te obligă la rezultate perfecte, ceea ce iarăşi ştim că e imposibil şi, în plus, creează o presiune enormă şi nedorită în timpul meciurilor

2. Latura sentimentală (morală, etică): orice sportiv datorează fanilor săi aceeaşi dragoste pe care o primeşte de la ei. Cum fanul stă la cozi interminabile pentru bilete la turneele unde joci, nu doarme nopţile stând în faţa televizorului cu inima cât un purice şi mai ales suferă până la a-şi strica zile întregi după înfrângerile tale, la fel şi tu sportiv dai totul pe teren, nu-l dezamăgeşti cu absolut nimic, dacă pierzi, pierzi la luptă, căci până la urmă datorită fanilor ai statul de vedetă, de star. Când nu mai poţi, explici şi lumea îţi respectă decizia. Aşa devin marii jucători legende ale tenisului. Ceilalţi, rămân nişte performeri în statistici.

Paragraful de mai sus nu se referă neapărat la Simona, căci de luptat a luptat de-a lungul carierei ei. Dar noi, o parte din fanii ei, vrem ca în afară de obiectivele ştiute (slam-uri, nr. 1 mondial) ea să devină o legendă incontestabilă a tenisului mondial, vream ca ea să intre în istoria tenisului fără nici un „dar” sau „but”

Aşa că, dragi co-fani ai Simonei Halep, daţi-ne voie să ne exprimăm câte o rezervă atunci când e cazul. Şi noi, ca şi voi, ne dorim să nu mai fie cazul.

Şi, permiteţi critica şi diversitatea de opinii, căci lipsa lor se numeşte dictat.

Vă mulţumim pentru înţelegere şi să ridicăm împreună cu Simona trofeul de la Australian Open 2015!