SUNTETI AICI
ACASA > Inedit din tenis > TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: 1 iunie 2010

TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: 1 iunie 2010

roger federer roland garros

roger federer roland garros
Roger Federer la Roland Garros

În Terenul Fanilor, revine Andreea, care scrie un text dedicat favoritului ei, Roger Federer. Şi unor amintiri nu foarte frumoase, dar amintiri. E mereu emoţionant să citeşti destăinuirile iubitorilor de sport, aşa că vă invit să citiţi textul de mai jos.
Acest text era programat sa il postez in data de 1 iunie, pentru a crea o similitudine intre atunci si acum. Dar dupa ce am vazut pe cine avem ca adversar in primul tur, m-am gandit ca e mai bine sa il postez inainte ca sa fiu sigura ca in caz de “ceva” nu o sa mai am chef sa il trimit.
Am scris acest text in seara finalei de la Roma, dupa infrangerea clara a lui Roger in finala cu Djokovic Stateam ca o fraiera dupa meci si ma intrebam ce sa fac acum: sa continui sa imi vad serialul Revenge cu care oricum sunt in urma, sau sa mai vad unul din meciurile vechi ale lui Roger care sa ma faca sa mai uit de amaraciunea infrangerii.
Pana la urma nu am ales nici una nici alta! Am hotarat sa scriu. O fi bine, o fi rau, nu stiu si nici nu ma intereseaza
O amintire trista ca aceasta nu putea fi asternuta pe hartie decat intr-o zi de acest gen, doar asa aveam starea necesara ca sa imi aduc aminte.
Deci:
1 iunie 2010, acum 5 ani! Parca ar fi fost ieri! Totul e ….aici, in minte si in suflet.
Prima zi de vara!
Ziua copilului!
Se presupune ca ar trebui sa fie o zi frumoasa!
Si totusi…..
Este o zi de marti, o zi urata ca si vreme, nici nu ploua, nici nu sta, destul de rece pentru prima zi de vara, dar asta nu ar trebui sa fie o problema
Prima mea zi de lucru la un nou angajator! Asta in schimb ar putea sa fie o problema! Chiar destul de mare!
Imi incepe programul la ora 9, ajung ceva mai devreme, ca asa e frumos in prima zi, inca nu venise nimeni, eram prima. Incet incet incep sa imi vina colegii, toti tineri, mai tineri decat mine, toti veseli, atitudine pozitiva intre ei, dar circumspecti in privinta mea! E ceva normal, zic eu, avand in vedere ca nu ne cunoastem! Sediul era in apartamentul de 3 camere al unui bloc, la parter. Un birou inghesuit, cu multe, foarte multe acte pe mese, pe scaune, pe pereti, pana si in baie erau acte depozitate! Si un miros greu de fum de tigara! Nu imi dadeam seama de ce, ca doar e stiut ca  nu se fumeaza in spatii inchise. Ma gandeam in sinea mea ca patroana nu era o buna organizatoare. Imediat a venit si explicatia mirosului de tigara: toti erau fumatori si fumau in birou!
Acuma, cum sa zic? Eu sunt o fire careia amanuntele astea ii hotarasc reusita unei zile! Nu eram in largul meu: colectivul tanar, reticent, mirosul si fumul de tigara care mie imi fac rau pentru ca nu sunt fumatoare si nimeni la mine in casa nu fumeaza, vremea de afara – nici asa, nici asa – , lipsa unui birou al meu personal pentru inceput, asta insemnand ca stateam pe unde nimeream….ce sa mai, nu imi placea ziua si gata! Si aveam dreptate! Iar bomboana de pe coliva o reprezenta faptul ca mai tarziu la Roland Garros Roger urma sa joace cu Robin Soderling! Iar eu nu eram acasa sa ii vad meciul, la biroul meu cel nou nici nu se punea problema!
Hotarat lucru trebuia sa fac pe dracu ghem sa fiu la curent cu ce face, dar cum? Unde? La ce? Aveam si o presimtire urata in inima, o neliniste pe care am avut-o mereu cand am stiut ca ii urmeaza un meci greu, dar trebuia sa stiu ce face! Nelinistea asta era dublata de faptul ca in mintea mea, nu stiu de ce, faceam o asociere ciudata: in 2009 Soderling il eliminase pe Nadal si apoi jucase finala cu Roger! Daca acum se intampla invers? Jur ca exact la asta ma gandeam! In 2009 cel mai iubit jucator de catre mine a fost Soderling! Juram atunci ca niciodata nu o sa-i mai zic nimic de rau, ca am sa tin cu el neconditionat! Si un an intreg m-am tinut de promisiune! Nu luam in calcul ca ar putea sa il bata pe Roger vreodata! Asadar, cum aflu eu ce face Roger in meciul cu Soderling??
Norocul meu a fost ca a venit si patroana intr-un final care mi-a dat ceva de facut asa ca acomodare! La un calculator! Bogdaproste, Doamne! Acum puteam sa aflu ce face Roger! N-as mai fi aflat!
Asadar, eram in prima mea zi de munca, habar nu aveam cam cu ce o sa ma ocup pe acolo, nu cunosteam pe nimeni si pe mine ma durea ca nu puteam sa fiu la curent cu meciul lui Roger!
In turneul asta imi aduc aminte ca Roger jucase cu Falla la un moment dat, parca in turul 2 si eram eu ft suparata ca prea pica cu el, jucase si la Madrid, parca, nu stiu de ce, dar parca asteptam deja turul 1 de la Wimbledon din 2010, asa eram de pornita pe Falla! Dar nu el o sa imi dea batai de cap aici, acum!
Tot in turneul asta, obtinuse Roger victoria 700 cu un neamt Julian Reister! Frumos meci! Sigur pe el, nici neamtul nu i-a pus probleme! Dar nici asta nu era un punct de reper!
Chestia e ca de turneul asta depindea nr de saptamani ca nr.1 mondial, mai precis, doar de victoria cu Soderling mai avea nevoie ca sa ramana pe primul loc chiar daca Nadal ar fi castigat turneul! Si ramanand pe primul loc ar fi egalat cel putin, performanta de 286 de saptamani ca lider mondial a lui Pete Sampras! Pe de alta parte tot eu imi faceam curaj si imi spuneam ca Roger nu mai fusese eliminat inainte de semifinale intr-un turneu de mare slem tot la Roland Garros, in 2004 de catre Gustavo Kuerten! Dar parca era intr-o alta viata acea perioada, nici nu ziceai ca e acelasi Roger ca cel de acum!
Am deschis calculatorul, nou si asta pentru mine, nu avea acelasi sistem de operare ca al meu de acasa, acomodare ca dracu si cu el! Frate, nimic nu merge azi! Nimic nu e in regula! Ma simteam ca naiba din toate punctele de vedere!
Ma rog, necunoscand ce si cum pe-acolo prea bine, nefiind sigura de nimic, am hotarat sa intru pe rezultate live, sa le las jos in bara si din cand in cand sa mai vad rezultatul. Si incepe meciul. Totul pare in regula la inceput, vad evolutia scorului, e ok, – Roger, dragule, numai tu ai putea sa imi salvezi ziua asta atat de grea la un nou loc de munca si cu o atmosfera de rahat pe deasupra!. Da, e bine pana una, alta!
Insa incepe setul 2, break Soderling, si incepe sa mi se strecoare in gand si in inima crampeiul ala de idee ca nu e bine! Mic-mic de tot, dar e acolo! Ca intotdeauna cand presimt ceva in ceea ce-l priveste pe Roger!
Ma uitam afara, ploua marunt, urat, ca de toamna, nu de vara, cer innorat, ploua la Bucuresti si in sufletul meu incepea de asemenea sa ploua, tot incet-incet! Nu era bine! Simteam asta!
La un moment dat, incepe sa ploua si la Paris. In setul 3 a inceput  ploaia, iar meciul s-a oprit cand Roger  avea 30-15,in finalul setului,  vedeam pe livescore match suspended due to rain. Se facuse ora sa plec acasa, nu mai stiu cum am zburat pana acasa, si ploua, si ploua, dar chiar nu simteam, ma rugam “Hai Roger, hai ca poti, sufletel!” Nu stiam daca in timp ce eu eram  pe drum incepuse meciul sau nu, nu stiam care mai era scorul, am ajuns acasa, tin minte ca acum ca mama facuse orez sarbesc cu pui, dar nu puteam sa mananc, ma tot intreba cum a fost la munca, nu aveam nici stare, nici timp sa vorbesc despre asta acum, simteam ca nu e bine si gata,  am dat drumul la televizor, eram uda fleasca, m-am schimbat cu ochii in televizor, iar prima imagine cand am deschis tv-ul – nu o sa uit niciodata asta – a fost un porumbel asezat pe marginea arenei sus in tribuna! Era un porumbel gri cu alb, frumos foc, mi-a ramas imaginea lui in memorie si de atunci de cate ori vad porumbei la Roland Garros imi aduc aminte de acea zi!
Reincepe meciul, comentatorul – nu are rost sa ii spun numele, ca se supara, desi e un comentator tare-tare bun – spunea in momentul acela o fraza de genul “deja in mintea suedezului a incoltit ideea ca ar putea castiga”! Atat de evident era faptul ca Roger ar putea pierde??!! Ma uitam si nu puteam crede ca Roger al meu era dominat de cel caruia ii jurasem credinta vesnica pentru ca mi-l eliminase pe Nadal cu un an in urma! Un an de zile a durat credinta mea! Efemera si fidelitatea asta cand e vorba de altcineva decat de Roger!
Mai tin minte ceva spus de acelasi comentator, foarte bun cunoscator al limbajului corpului, trebuie sa recunosc! Roger urma sa serveasca si el a spus :”Acum de ex, s-a grabit sa serveasca, desi lumea in spatele lui Soderling inca nu se asezase!” Doamne, parca revad acea zi, acea seara deja de acum! Stau in fata televizorului muta de uimire si tot mai sper intr-o minune! Sper pana la capat, desi e clar ca Roger nu e in apele lui si ca Soderling e mult prea hotarat si cu acea idee incoltita in minte ca il poate bate! Stau in fata televizorului si plang pentru ca nu pot sa il vad atat de suparat, atat de trist cum este cand iese de pe teren! Si imi placea echipamentul, am uitat sa spun, acel albastru cu dungulitele albe, tare bine ii venea! Atata stil si clasa ca la omul asta pe terenul de tenis nu am vazut la nimeni! Il vad ca iese de pe teren si eu nu ma pot misca din fata tv-ului! Sunt incremenita! Iar urmatorul chip pe care il vad este Soderling salutand publicul fericit, razand, atat cat poate el sa o faca! Atunci, in acel moment, am rabufnit! Atunci am explodat! Atunci ura pentru Soderling a fost mai mare decat recunostinta ca in urma cu un an il eliminase pe Nadal lasandu-i cale relativ libera lui Roger!  Atunci l-am condamnat pe Soderling pe veci! Nu m-am mai abtinut si am zis! Si am zis! Si am zis! Din suflet, din inima, cu patos, cu foc! Am zis rau de tot! Singura fraza pe care pot sa o redau aici si pe care am repetat-o pana am obosit si pana m-a durut gura a fost :”Sa dea Dumnezeu asta sa fie ultimul tau rezultat mare, ultima ta mare performanta, ultimul lucru notabil cu care sa te mandresti in tenis! Altceva in toata cariera ta sa nu mai ai!” Da, am zis rau de tot!! Seara am adormit cu fraza asta in cap! Dimineata la fel m-am trezit! Si ma gandeam ca odata si-o data o se se implineasca ce i-am urat eu acolo! Si am avut dreptate! Si nu imi pare rau! Macar daca ducea pana la sfarsit misiunea, dar nu, el a facut ce a facut si cu un an in urma, adica a pierdut finala cu Nadal!  Dupa un an si ceva, cand am vazut ca nu mai joaca, ba mai mult, ca ar avea mononucleoza, ca nu mai revine etc etc etc, m-am dus cu gandul la tot ce i-am zis in acea seara ploioasa de 1 iunie 2010 cand ploua si la Bucuresti si la Paris si in sufletul meu! Si mai ales ploua in sufletul lui Roger! Si probabil ca am avut si eu o contributie la retragerea lui neanuntata! Nu contest ca in timp mi-a mai trecut supararea pe el, dar atunci, la vremea respectiva exact asta i-am urat!
Si iarasi, a cata oara, presentimentul meu a fost adevarat! S-a intamplat in 2010 ce s-a intamplat in 2009, dar in oglinda!
De atunci au trecut 5 ani si am trait infrangerile in mod diferit, de la caz la caz, in functie si de starea in care eram eu la momentul respectiv. Fiecare infrangere am perceput-o diferit pentrru ca si pe Roger l-a afectat tot in mod diferit. Nu am reactionat asa cum am reactionat la Soderling la toti invingatorii lui Roger, dar am si eu clientii mei. in general pe cei care nu pot fi constanti intr-un turneu si sunt eliminati imediat dupa ce il inving. E un fel de sarutul mortii pentru ei!
Si  ca un paradox: Roger a pierdut in acel an in sferturi la Roland Garros cu Soderling pe 1 iunie, prima zi a lunii si apoi cu Berdych tot in sferturi, la Wimbledon pe 30 iunie, ultima zi a lunii!  Iar intre timp infernul din primul tur cu Falla, de care aminteam mai sus pentru ca mi se parea mie ca intalnirile cu el erau cam prea dese pentru gustul si preferintele noastre! O luna de cosmar!!! Si asta in 2010 cand incepusem anul atat de bine!
Iar infrangerea cu Berdych a venit tot intr-o zi ploioasa la Bucuresti, dar fara sa ma afecteze ca si cea cu Soderling. Poate din cauza ca Berdych il mai batuse o data in 2010 si ma obisnuisem intrucatva cu ideea.
Partida cu Berdych de la Wimbledon….ehei…..si cu el e o poveste, o alta amintire, poate alta data, dupa vreo alta infrangere a lui Roger ma voi hotari sa o scriu!
Fiecare victorie si fiecare infrangere are povestea ei,amintirea ei, fiecare si-a lasat amprenta asupra mea, fiecare si-a gasit loc in inima si creierul meu
Ma intreb: oare memoria mea se poate ridica la nivelul carierei lui Roger?Pot retine la fel de mult pe cat joaca el?
Nu stiu, dar prefer sa il vad pe teren, indiferent de rezultat, decat sa nu il mai vad deloc. pentru ca atunci cand el nu va mai juca nu voi mai avea nici amintiri de stocat!
Prin urmare: vreau amintiri!!!! Frumoase, urate, fericite, triste, dar vreau amintiri! Cat de multe!!!!

Da-mi amintiri, Roger!!!!



3 thoughts on “TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: 1 iunie 2010

  1. si eu in 2009 am jurat ca o sa il urasc pe soderling cat o trai pt victoria din fata lui rafa si asa a fost ..dar la acel sfert din 2010 cu fed am tinut cu el pt ca “ura” pt fed era mai mare…stiu ca in finala din 2009 am sperat totusi sa ia soderling titlul pt ca nu vroiam ca fed sa ia rg fara a-l bate pe rafa…

Leave a Reply

Top