SUNTETI AICI
ACASA > Inedit din tenis > TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Amintiri… Crâmpeie… Povești… Wimbledon… Roger…

TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Amintiri… Crâmpeie… Povești… Wimbledon… Roger…

Roger Federer la Wimbledon
Roger Federer la Wimbledon
Roger Federer la Wimbledon

În Terenul Fanilor revine Andreea. Care, inspirată de apropierea Wimbledonului, turneul de care, cred, o leagă cele mai multe amintiri frumoase – să nu uităm că ea e un fan declarat, si la bine și la rău, al lui Roger Federer. Vă invit să citiți textul, un text care face o trecere în revistă a amintirilor care o leagă de acest turneu, unul dintre cele mai frumoase din circuit (cel puțin așa se vede de la București).

Incepusem acum vreo saptamana sa scriu un  text  despre Wimbledon! Si am scris si am scris insa ca si Manole degeaba zideam ca parca  nimic nu se lega! Am muncit la el pana acum cateva zile cand in sfarsit mi-am dat seama ce nu mergea: textul acela nu ma reprezenta!

Aceea nu eram eu!

Cand am realizat asta, i-am dat delete si am inceput sa scriu la asta, dintr-o suflare, la prima mana, la inspiratie, fara sa ma intorc inapoi de multe ori, fara sa schimb ceva la el, am scris dintr-o “singura venire la masa”, cum se spune in snooker, asa cum am scris si  textuletul pe care l-am postat ca si comentariu duminica seara dupa finala castigata de Roger la Halle si cum am mai scris si alte texte pe care poate le-ati mai citit!

Pentru ca eu nu sunt jurnalist, nu sunt stirist, nu sunt analist in ale tenisului sa scriu despre istoria turneului,cifre, statistici, rezultate! Eu sunt fan al tenisului, fan al lui Roger! Textele mele poate nu sunt perfecte, poate mai au cate-o greseala de exprimare, poate pun o virgula gresit, poate mananc o litera, poate nu au diacritice, textele mele nu vor fi niciodate  semnate cu “by Andreea” si deasemenea in textele mele imi pun sufletul mereu pe tava si poate unii se mai plictisesc sa citeasca mereu si mereu despre pasiunea mea pentru Roger!

Pentru ca eu sunt fan, iubesc sa fiu fan si de aceea textele mele vor aparea mereu la Terenul fanilor pentru ca acolo este locul meu, acolo imi place sa fiu, acolo vreau sa fiu, pentru ca doar acolo ma pot exprima liber, doar acolo pot sa spun linistita pe cine iubesc si pe cine urasc, pentru ca textele mele au in ele si altceva: au pasiune, au suflet, au emotie si nu as schimba asta pentru absolut nimic in lumea asta, pentru cine stie ce interese sau pentru o atentie sporita din partea unuia sau altuia!

Daca nu as pune suflet si emotie probabil ca ar trebui sa scriu la rece despre infrangerea favoritului meu sau ar trebui sa scriu laconic, ca un simplu fapt divers despre victoria lui intr-o finala de turneu! Asta este exclus din start! Mie imi place sa scriu plangand de bucurie ascultandu-i imnul la ceremonie sau plangand de durere atunci cand pierde un meci dupa o lupta grea cu adversarul! Asta sunt eu! Asta ma reprezinta!

Deci…. cu pasiune si suflet despre Wimbledon si Roger!

Cu dragoste si emotie despre amintiri….crampeie…..franturi….povesti din turnee adunate….

Prima mea amintire dateaza din vremuri imemoriabile parca si este legata de un televizor alb-negru, un teren verde de iarba, o minge galbena, un baiat blond cu pletele fluturand in vant, sub o bentita alba, un  echipament tot alb si el, pantaloni scurti, foarte scurti, o curea aurie la mijloc, niste brate ridicate spre cer a victorie si o ingenunchere pe acel gazon verde!

Era Bjorn Borg, prima mea dragoste in materie de tenis!

Habar nu aveam cam ce inseamna asta, eram doar o mana de om, insa stiam ca imi place si ca in marinimia acelor vremuri, o data pe an ii voi putea urmari evolutiile la Wimbledon! Cand s-a retras la 26 de ani nu pot sa spun ca am fost foarte afectata, dar parca ceva acolo s-a rupt  si tenisul nu m-a mai atras ca si pana atunci! Intre timp am crescut, prioritatile s-au schimbat, problemele au devenit altele iar pasiunile mele au trebuit sa treaca pe locul…. 10, din pacate! Adica am mai fost la curent cam cu ce se mai intampla, numele de Edberg, Becker, Stich, Courier nu imi erau straine, insa de implicat nu se mai punea problema!

Apoi cand lucrurile s-au mai asezat, cand viata mea s-a mai linistit, invariabil m-am intors la prima mea dragoste: tenisul! Tocmai la fix ca sa descopar un jucator Pete Sampras, care era al naibii de bun! Imi placea pentru ca era serios, calm, rece, cam ca Borg! Mi-a placut Pete si nu Agaasi pentru ca de el auzeai numai lucruri frumoase si bune, nimic de rau, el “vorbea” doar pe teren, era un profesionist in adevaratul inteles al cuvantului!

CITEȘTE ȘI:  TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Între mine și Roger

Prima amintire clara si care sa aiba legatura si cu subiectul actual:

Tin minte figura trista a lui Pete din 2001, spre finalul meciului impotriva unui baiat brunetel, nebarbierit, cu parul legat in codita la spate, cu bandana, un echipament care statea pe el ca pe gard, cu niste pantofi greoi in picioare, dar care era plin de tupeu pozitiv, era foarte curajos si avea niste lovituri magistrale!

Cine e , frate, asta de imi bate favoritul in turneul lui de casa?

Aaaa, da, am uitat sa vi-l prezint: el e Roger! Roger Federer!

Stiu ca atunci, la finalul meciului, un comentator a rostit  la microfon expresia “A new star is born“! Tin minte caderea in genunchi a lui Roger si mai tin minte ca desi mi l-a batut pe Pete, nu am fost suparata pe el, cum nu am fost suparata nici cand ne-a batut de unul singur la Bucuresti in 2004! Nu m-am suparat atunci ca mi l-a batut pe Pete, dar m-am suparat rau pe Pete cand mi l-a batut pe Roger in demonstrativul din 2007 din Asia! Se poate asa ceva? Uite ca se poate!

Apoi in 2003 a venit si vremea noastra! Stiu ca am vazut finala cu Phillipousis, parca TV Sport o transmitea, insa i-am luat victoria ca pe ceva normal, deh, cineva trebuia sa castige si turneele astea de mare slem! Acum s-a intamplat sa fie Roger, dar nimeni nu putea sa spuna cu mana pe inima ca va confirma!

2004! Alt turneu, alta finala, alta amintire…

Baiatul meu era fan Roddick, eu fan Roger deja, fusese si venirea aceea de la Bucuresti, deja era lider mondial, toti cu ochii pe el! Eu “Hai Roger”!. fii-miu :”Hai Andy, da-i cativa asi sa uite ce e ala tenis!” Tin minte ca la un moment dat a inceput ploaia, care ne-a ajutat, recunosc, poate daca nu s-ar fi intrerupt meciul nu am fi castigat, dar am castigat! Pentru ca Dumnezeu a hotarat ca e timpul pentru istorie!

2005, iar razboi in casa mea! De data asta fiecare vedea meciul separat, pentru ca incepand cu semifinala de la Roland Garos 2005 nu am mai putut sa vad meciurile lui Roger cu cineva langa mine! Deci, fii-miu la el, eu la mine, fiecare pe limba lui, insa tot eu am iesit castigatoare, cam ca de obicei in intalnirile dintre cei doi!

2006, alte amintiri…

Poate imi spune si mie cineva de ce mi-a fost asa frica de acel prim tur cu Gasquet? Pentru prima oara, seara m-am culcat cu gandul:”Daca pierde?”, iar dimineata m-am trezit rugandu-ma sa castige! Din fericire pe Roger nu prea l-a interesat frica mea si a castigat lejer, insa atunci a fost prima oara cand mi-a fost teama ca ar putea pierde!

Si inca una…

Roger Federer la Wimbledon

Tocmai se terminase setul 3 al finalei, il castigase Nadal, imi suna telefonul, era un coleg de munca, care intre timp nu mai e printre noi, Dumnezeu sa-l odihneasca, fan Roger si el, prima data nu am vrut sa-i raspund, ma gandeam :”ce dracu mai vrea si asta, duminica la pranz, doar stie ca sunt la meci!”, insa pana la urma i-am raspuns si am aflat de ce suna: el saracu` era pe drum, venea din provincie si nu mai avea rabdare pana acasa sa vada rezultatul!

“Zi-mi te rog ce face Roger! L-am lasat la 2-0 la seturi!”

“Pe naiba face, tocmai a pierdut setul 3″!

La care el cu calmul si linistea aceea de ardelean autentic imi zice:”Stai linistita ca il bate acum in setul 4! O sa vezi ca am dreptate“! Si a avut, a doua zi la munca am luat un carton de prajituri si o sticla de suc ca sa imi cinstesc colegul care avusese puterea sa ma linisteasca atunci in timpul finalei, de parca as fi simtit nevoia sa sarbatoresc victoria lui Roger intr-un fel! Offf, Ducule, cat as vrea sa stii ce cariera a avut Roger de cand nu mai esti cu noi! Sa-l veghezi de acolo de sus, te rog din suflet!

2007, inca un moment de neuitat….

2-2 la seturi, 1-1, 15-40, serveste Roger! Doamne, ce faci Roger? Parca ziceai ca vrei sa scrii istorie, acum te-ai gasit sa ii dai mingi de break???? Fa ceva, nu stiu eu ce, tu insa stii cu siguranta ce sa faci! S a stiut, a tinut-o in teren pana a scos-o Nadal afara. Bineinteles ca in acea finala au mai fost si alte momente , dar asta cu 2 mingi de break in setul 5 mi s-a parut cel mai important dintre toate pentru ca daca Nadal ar fi facut acolo break nu cred ca mai puteam sa revenim! Si inca ceva: a fost primul meci de 5 seturi jucat de Roger la Wimbledon dupa meciul cu Sampras din 2001! A castigat si atunci, a castigat si acum


2008 – offfff, pot sa nu scriu nimic despre turneul din acest an? Nu ca nu as mai tine minte, dimpotriva, amintirile sunt aici, nu uit si nu iert nimic, insa nu vreau sa astern pe hartie nimic de atunci! Doar atat: lacrimi si in ochii lui si in ai mei, intuneric si la el si la mine in casa, durere si aici, durere si acolo!

CITEȘTE ȘI:  TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Poveste din Roma

Dupa meciul asta mi-am pus in telefon ca mesaj de intampinare: “Vei fi din nou ce-ai fost si chiar mai mult de-atat!” Parc-as fi stiut!

2009 – am mai scris despre turneul asta, despre finala cu Roddick de atunci! A fost primul meci pe care nu am putut sa il vad pana la final, din cauza emotiilor si a tensiunii! Parca ma si vad inchisa in camera mea, ghemuita in motzul patului, turceste, plangand cu groaza ca ar putea pierde, desi nici o luna nu trecuse de cand jurasem ca nu mai vreau nimic de la el, dupa ce castigase la Roland Garros! Imi dadusem televizorul la maxim, ca sa nu il aud pe fii miu cum se entuziasmeaza la fiecare punct al americanului si am stat asa cu melodia “I will survive” a fetelor de la Pussicat Dolls in urechi si in ochi ca sa ma rup de ce se intampla si ca sa imi fac curaj ca asa cum spunea melodia vom supravietui si eu si el! Si la un moment dat, liniste! O liniste de mormant alaturi! Ma gandeam cu groaza:”A pierdut! Acum o sa intre fii miu si o sa imi spuna ca a pierdut!” Si uite ca vine intr-adevar, dar imi zice :”Hai, ma, nu mai plange ca a castigat! Nu se mai satura! Ce fel de fan oi fi si tu ca nu vezi finala pana la sfarsit!”Era suparat rau, dar avea dreptate! Oricum nu ma interesa ce zicea el, Roger castigase!!!!Ce mai conta restul? Si eram din nou lider mondial! Liderul meu pentru totdeauna!

2010 – aici nu momentul eliminarii imi spune ceva demn de tinut minte, ci primul tur cu Falla! Frate, zici ca facuse contract cu el, Madrid, Paris si acum Wimbledon! Prea dese intalnirile intre ei doi! Ma uitam si nu imi credeam ochilor ca uratul ala il conducea cu 2-0 la seturi! Ce nu am facut ca sa incerc sa schimb ceva?! Cate curse balcon-birou, baie-birou, bucatarie-birou! Ca un leu in cusca eram! In galagia aia din birou mi s-a parut chiar ca la un moment dat aud la radio 7-5 pt Falla in setul 5! Nu mai puteam de neliniste! Si de fapt ma suna baiatul si imi spune:”Hai ca s-a taiat ala cand a vazut ca Federer a venit din urma si a pierdut in decisiv cu 6-0″!  Oare ce auzisem eu cu 7-5????? De frica!!!!!

2011 …..alta poveste….de data asta ceva nou, o experienta inedita pentru Roger! Pentru prima data cineva il intorcea de la 2-0 la seturi intr-un turneu de mare slem! Adica de simpatcul asta de Tsonga! Pe baiatul asta nu prea te poti supara, sau si daca o faci iti trece repede, ca e prea simpatic! Eram la munca, rezultatele in bara, si de unde stateam eu linistita pana la 2-0, vad cum la inceputul fiecarui set Tsonga facea break si trecea in fata! Imi imaginez ca a si servit ft bine daca Roger nu a putut reveni in niciunul din cele 3 seturi!

2012 – alt crampei... impropriu spus crampei, un crampei de vreo 4 ore aproape! Pentru prima data in viata mea am ramas fara voce la propriu! Doua saptamani am comunicat prin semne si biletele si am supt la Salvigol cat nu am supt bomboane toata viata ca sa imi recuperez vocea! Am facut si control la medic, mi-era teama de ceva noduli vocali, dar din fericire medicul a spus ca e doar epuizare vocala! Ai auzit, Roger? Epuizare vocala datorata efortului meu de a te scoate castigator din nemernicia aia de meci cu Benneteau! Si ca sa nu ma impusc de necaz ca Rosol l-ar fi eliminat degeaba pe Nadal cu un tur inainte! Si, Doamne, cum a jucat francezul pana la 2-0 la seturi, pentru ca apoi sa cada rapus de fizic! Ce meci de cosmar ai avut atunci, iubire!!!! Eram epuizati la final amandoi! Tu insa mai aveai si voce, eu nu! Si mai aveam si job de relatii cu clientii! Ce stii tu??? Habar n-ai!!!!! Te-a durut undeva de mine! De fapt nu e asa, pentru ca ai castigat turneul! Sacrificiul meu nu a fost in zadar!

CITEȘTE ȘI:  TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Extemporal la Dubai

Si tot de aici inca o amintire: in ziua semifinalei cu Djokovic era ziua de nastere a unei colege, bomboane, prajituri, pizza, cola, alea, alea, la sfarsitul meciului, cand am vazut ca te-ai calificat in finala, m-am dus si mi-am pupat colega desi o mai pupasem si pana atunci si m-am gandit ca te pup pe tine! Doamne, nesanatoasa mai sunt!

2013 – aici amintirea este foarte scurta, ca, nah, asa a fost si turneul pt Roger! Stiu ca de cand l-am vazut cu talpile portocalii la pantofi am zis ca nu o sa fie prea bine, pt ca englezii sunt mai catolici decat Papa, iar acea amenda primita l-a cam dat peste cap, iar in turul urmator a fost eliminat de Stacko! Oricum ala a fost turneul surprizelor de proportii! Macar cu ideea asta sa ma consolez!

2014 – uite ca deja nu mai pot spune ca este o amintire pentru ca e foarte recenta. Pentru prima data am pierdut premeditat saptamana a doua a unui  turneu de mare slem incepand din 2004 incoace! Insa l-am lasat bine si l-am gasit si mai bine, tocmai cand ii incepea lectia de tenis pe iarba predata lui Raonic! De atunci am zis, si nu era prima oara – intotdeauna dupa un meci usor, la discretie, meciul urmator ori a fost infernal ori l-a pierdut! Exemple am cu nemiluita! In finala s-a adeverit iarasi premonitia mea! Nici acum nu pot sa cred ca apierdut setul 5 dupa ce revenise atat de frumos in setul 4! Am plans in timpul meciului fara sa imi dau seama ca plang, abia dupa meci, incremenita, am dat de ceva umed langa mine si am vazut ca era un servetel ud de lacrimi! Nu mi-a venit nici atunci sa cred ca apierdut finala, cum nici acum nu pot sa cred! Dar a pierdut-o! Asta e adevarul greu de digerat!

Amintiri….crampeie….franturi, povesti, emotiii, lacrimi, nebunie, bucurie, fericire, entuziasm, disperare…..asta sunt eu!

Eu sunt Andreea! Si el e Roger! Amandoi suntem la fel! Amandoi facem ce facem cu dragoste, cu pasiune, cu suflet, cu emotie, cu implicare! De aceea ne si potrivim atat de bine, pentru ca suntem absolut identici! Fara falsa modestie! Chiar am ajuns la concluzia ca eu chiar traiesc “era Roger“! Scot tot ce pot din ea! Pentru eternitate! Daca scriu textele astea nu le scriu doar ca sa imi etalez talentele ci pentru ca, – daca cumva o sa ma lase memoria la un moment dat – sa am dovada a ceea ce am trait timp de atattia ani datorita lui si prin el si pentru el! Atat cat pot trebuie sa fiu total dedicata acestui fenomen! Pentru ca vreau asta! Pana acum tot ziceam cu modestie ca mai sunt si altii ca mine, dar uite ca m-am hotarat sa las modestia la o parte si sa afirm ca ma simt cea mai tare fana a lui Roger! Ca ar sti el sau nu asta, irelevant pentru mine! Eu asa simt si imi e de ajuns! Atat timp cat fac cu dragoste ceea ce fac si atat timp cat si el face ce face pe teren la fel, inseamna ca ne meritam unul pe altul! Roger merita atentia asta din partea mea, merita chiar mai mult, dar din pacate eu doar mijloacele astea le am la dispozitie!

Imi doresc ca la anul sa mai am putere si motiv sa mai adaug o amintire la toate e care le-am enumerat pana acum!

Cam lung articolul meu, dar nu am ce face daca si el joaca de atatia ani iar eu am avut privivlegiul sa fiu langa el inca de la inceput!

Si cum spuneam si data trecuta: da-mi amintiri, iubire, vreau amintiri cat mai multe, frumoase,sau mai putin frumoase, triste, fericite, cum or fi, sa fie legate de tine, atat vreau!

Sa avem un Wimbledon de neuitat!

Leave a Reply

Top