SUNTETI AICI
ACASA > Inedit din tenis > TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Între mine și Roger

TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Între mine și Roger

federer zi de nastere

federer zi de nastere
Federer a ajuns la 34 de ani

Astăzi e o zi specială pentru tenisul mondial. E ziua în care, acum 34 de ani, s-a născut Roger Federer. Nici că se putea un prilej mai bun pentru ca în Terenul Fanilor, Andreea, una dintre cele mai mari suportere ale elvețianului pe care le-am cunoscut până acum, să publice un nou text dedicat favoritului ei.

08.08.2008
Deschiderea Jocurilor Olimpice de la Beijing!
Cel mai popular, cel mai asteptat eveniment sportiv al anului, al ultimilor 4 ani de altfel!
Toata lumea fremata, toata lumea isi facea planuri, sperante, calcule, toata lumea avea emotii, dorinte, toata lumea astepta!
Eu….nu mai asteptam nimic!
De o luna eram intr-o stare de letargie, vecina cu nesimtirea, eram amortita, tranchilizata, drogata parca!
De o luna nu mai stiam nimic, nu mai eram la curent cu absolut nimic, in primele doua saptamani nu deschisesem televizor, radio, nu citisem ziare, reviste, abia cu vreo saptamana in urma reusisem sa vad un film la tv, pe un canal unde eram sigura ca nu aud stiri sportive, si tot cu vreo saptamana in urma reusisem sa citesc revista Tenis Partener care ma astepta pe birou – impropriu spus, birou – pentru ca de cate ori o deschideam dadeam cu ochii de articolul lui CTP despre finala de la Wimbledon!
De o luna eram anesteziata si nu simteam nimic, nici macar caldura de afara de vreo 40 de grade, care la mine, in chioscul de 2/2 metri se simtea ca de vreo 50! Dar nu simteam, putea sa mi se intample orice atunci ca nu as fi simtit!
Asa de tare m-a socat acea finala, atat de multa durere am simtit, incat de atunci, in cei 7 ani trecuti, un singur eveniment a fost peste ea ca amploare in sufletul si inima mea, si acela a fost de natura personala!
08.08.2008
Eu lucram la Udriste,intr-unul din acele chioscuri inumane, fara nici cea mai minima conditie de confort.
In acel chiosc mi-am trait tot anul 2008! Intr-un fel a fost mai bine ca nu aveam colegi pe vremea aia, ca nu stiu cum as fi facut fata acelui an inconjurata de oameni, a fost mult mai bine ca am fost singura!
Singura am murit, singura am inviat! De fapt nu chiar singura!
In acel chiosc eram cand am primit vestea ca Roger rateaza Doha din cauza ca avea mononucleoza, apoi la Melbourne, in primul, tur am plecat la munca – spre acelasi chiosc  – lasandu-l pe Roger in  setul 2 al meciului cu Hartfield! Tot in chiosc eram cand a fost invins de Djokovic, la telefon am aflat ca a pierdut, tot in chioscul asta mi-am facut un milion de nervi la Estoril in primul tur cu Rochus, cand ma gandeam “Bine Roger, eu am reziliat contractul cu nemernicii aia de la cablu ca mi-au scos Eurosportul din grila si tu ce faci? Imi dai emotii?” Si tot aici eram cand a fost la un pas sa fie eliminat tot in primul tur la Monte Carlo cu Ramirez Hidalgo, cand a revenit de la 1-5 in setul 3 pentru a castiga apoi la TB! Tot aici am plans de m-am spart cand l-a batut Simon in primul meci din grupe la Turneul Campionilor de la Shanghai, cu toate ca normal era sa fiu mai ingrijorata de mama care era in spital, decat ca el pierdea un meci la un turneu, unde nu era nimic pierdut inca, nici macar in urma acestei infrangeri!
Si bineinteles ca tot aici traisem si turneul de la Wimbledon, finala insa logic ca am trait-o acasa! Nu vom vorbi insa de ea acum! Si nici maine, si nici altadata!
Ideea e ca dupa finala asta totul s-a schimbat pentru mine, chiar si putinul fair-play pe care il mai aveam fata de Nadal s-a dus dracului lasand locul urii! De fapt eu, cea de pana atunci, am murit in ziua aceea! In seara aceea, de fapt! Si am fost sigura ca nu-mi voi mai reveni vreodata! Nu credeam ca am sa mai pot rade uitandu-ma la el dupa ce l-am vazut plangand de tristete la Londra! Dupa ce il auzisem spunand ca abia astepta sa iasa de pe teren si ca la vestiar a plans! Da, deci am crezut ca nu voi mai fi ce am fost pana atunci!
O luna de zile am fost in starea asta, o luna de zile! 33 de zile mai precis!
08.08.2008
Ziua de nastere a lui Roger! 27 de ani de viata frumoasa, de reusite personale si in cariera!
08.08.2008!
Deschiderea Jocurilor Olimpice, deci, am mai spus-o!
Chinezii, hotarati sa rupa gura targului, ca de obicei!
Eu – tot in chiosc! Era intr-o vineri si abia de vreo saptamana ascultam radioul!
Daca imi aduc bine aminte, cred ca pe la ora 15 a inceput ceremonia! Eu lucram schimbul 2 si plecam pe la ora 19 de acolo! Ascultam fara prea mare tragere de inima transmisiunea in direct a celor de la Radio Romania Actualitati! Offf, imi fac mea cupa, dar am uitat cine comenta, cred ca Bogdan Cosmescu! Sau Emil Gradinescu? Sau??….Ascultam, ascultam, incercam sa fac eforturi sa imi imaginez spectacolul organizat de chinezi dar nu prea reuseam. Dupa care ajungem in sfarsit la defilarea membrilor tarilor participante! Multe, foarte multe tari participante! Cam prea multe pentru gusturile mele din acel moment!! Adica pana la Romania si Elvetia mai era foarte, foarte mult, dar ascultam! Nu stiu ce asteptam, dar voiam sa aud cand intra ei in uriasul stadion Cuib de pasare! Mare, imens, plin ochi (chiar ochi)  dupa ceea ce spuneau cei de la Radio! Era si normal, la cel mai mare eveniment sportiv al planetei, stadionul nu putea fi decat full! Oameni normali, simpli, sau invitati de onoare, sefi de state sau de guverne, specialisti, tineri, batrani, chinezi sau oameni veniti din toata lumea! O uniune a universului pentru o perioada de o luna!
Incepand cu acea zi de 08.08.2008!
Si in sfarsit, cand deja ma cam plicitisisem, nici nu mai tin minte daca Romania defilase sau nu, parca stiu ca nu au intrat in ordinea alfabetica, in sfarsit, deci, vine si randul Elvetiei! Doamne, imi aduc aminte ca acum ca dintr-o data sunetul s-a amplificat, uralele au fost mult mai puternice, parca inzecite, inmiite fata de ce se auzise pana atunci! Si preluuuungi!!!!! Foarte preluuuuungi!!!!!! Comentatorul spunea ca uralele au fost mai puternicie chiar si decat la sefii de state! Explicatia: Roger era purtator de drapel! Si era si ziua lui de nastere! Ce onoare mai mare decat sa fii purtatorul de drapel al tarii tale  la cel mai mare eveniment sportiv  in chiar ziua ta de nastere?!
Urale!!!!! Strigate!!!! Chinezii – si nu doar ei – il iubesc!!! Il adora!!!! Aveam sa ma conving apoi si pe viitor ca in China Roger este cel mai iubit de catre fani! Dar atunci, in starea mea de atunci, asta a fost o revelatie!
Si iarasi urale!!!! Aplauze!!!!! Pentru Roger!!!! Roger al meu!!!! Nu vedeam, dar de data asta am putut sa imi imaginez!!!!! Am plecat acasa parca alt om, am plecat acasa cu o alta stare de spirit decat cea cu care venisem la pranz! Si am vrut neaparat sa vad reluarea cand ajung acasa ca sa vad daca mi-am imaginat corect! Si a fost exact asa cum mi-am imaginat! L-am vazut pe Roger mandru, falnic ca un brad, zambitor, optimist, cu ochii plini de viata, fericit ca este in fruntea delegatiei tarii sale! Am vazut un Roger fericit! Am vazut un zambet pe fata lui care iti poate lumina si cea mai neagra zi, si cea mai neagra perioada, nu doar o zi! Un zambet si o fericire care te poate trezi din morti! Un zambet care pe mine m-a repus pe linia de plutire!
Pentru ca intre mine si Roger nu este decat sticla! Cu exceptia primei noastre intalniri, live, la Bucuresti, celelalte intalniri au avut loc de o parte si de cealalta a peliculei de celuloid! Sau a plasmei! Infima, subtire, supertehnologizata sau mai putin! O pelicula care nu a fost de-a lungul anilor decat un mic obstacol, o mica piedica, o palida tentativa de a ma opri sa fiu chiar “acolo”! De atatea si atatea ori in decursul acestor ani am avut sentimentul, siguranta, senzatia ca ar fi de ajuns doar sa intind mana si sa il ating, doar sa incerc sa trec “dincolo” si as putea sa trag putin de fileu in jos sau in  sus pentru ca mingea sa cada acolo unde vrem noi, sau sa suflu putin mai tare pentru ca lovitura adversarului sa iasa afara, sau sa intind mana si sa ii sterg lacrimile de tristete, sau sa radem impreuna si sa aruncam amandoi mingi in tribuna la finalul victorios al unui meci!
Atatia mii de kilometri comprimati intr-o panza subtire de celuloid! Atatia mii de kilometri egali cu zero!!!!
De multe, multe ori m-am simtit chiar ca Alice care trece prin televizor, in lumea minunilor, minuni realizate de Roger pe teren! Sau pur si simplu in lumea lui Roger! Pentru ca Roger insusi este o minune! Minunea mea! Este minunea noastra a tuturor! Ne-a permis sa ii fim contemporani, ne-a permis sa ne bucuram de el, ne-a invitat in viata si in cariera lui, in lumea lui, ne-a dat voie sa i-o invadam! Cu dragoste, cu respect, cu admiratie, cu adoratie, cu bucurie! Roger este o continua minune, pentru ca de cand il stiu continua sa ne uimeasca! Mai intai cu maiestria loviturilor, cu frumusetea si eleganta punctelor, apoi cu maturitatea si longevitatea lui, apoi cu bucuria pe care inca o simte jucand! Si ce ma uimeste cel mai mult este  puterea lui de a se ridica tot timpul tocmai cand il crezi la pamant! Si nu doar pe el ci si pe noi! Nu este o pasare Phoenix doar in ceea ce-l priveste dar ne readuce la viata si pe noi tocmai cand credem ca nu ne mai revenim! Cel putin eu asa simt! De cate ori am cazut, de cate ori am “murit”, tot de atatea si atatea ori el m-a readus la viata, el m-a pus pe linia de plutire, el m-a ajutat sa ma ridic  si sa o iau de la capat!
Si facem asta tot de o parte si de alta a sticlei! Fara ca asta sa fie un impediment! Traiesc ce traieste si el, simt ce simte si el, rad cu el si plang cu el!
Asa a fost si in acea zi de 08.08.2008! L-am vazut razand fericit si mi-a fost de ajuns! Mii de kilometri pana in Beijing dar mi-a fost de ajuns sa il vad fericit si mandru ca sa traiesc din nou!
De atunci de cate ori avem o suparare, il astept intai pe el sa vad in ce stare de spirit este si stiu ca daca el e bine, la fel voi fi si eu! Si atata timp cat Roger ne permite sa facem parte din lumea lui, totul va fi bine, asa cum mi-a spus cineva in vis inaintea turneului din 2009 de la Roland Garros!
08.08.2008 a fost ziua cand am reinceput sa traiesc, nu doar sa functionez mecanic!
Era ziua ta de nastere, Roger, este si azi si va fi si la anul si peste 2 ani si mereu! Si mereu imi voi aduce aminte ca atunci in 08.08.2008 m-ai trezit la viata cu zambetul tau frumos si fericit care lumineaza o lume-ntreaga si care face sa treaca orice furtuna!

La multi ani, dragul meu!


3 thoughts on “TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Între mine și Roger

Leave a Reply

Top