SUNTETI AICI
ACASA > Inedit din tenis > TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Pânza de păianjen

TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Pânza de păianjen

us open novak djokovic trofeu

us open novak djokovic trofeu
Novak Djokovic si Roger Federer, finalistii editiei 2015 de la US Open

În Terenul Fanilor revine Andreea, cu un text despre favoritul ei, Roger Federer. Un text trist, ca starea de spirit care i-a învăluit pe toți fanii elvețianului după finala pierdută la US Open, dar cu atât mai valoros, cu cât exprimă sentimente.
Asemenea unui paianjen…..
O panza de painjen transformata intr-un acoperis incipient, neterminat inca….
Asemenea paianjenului am inceput sa imi tes panza cu ceva vreme in urma….
Si am muncit la ea, si am lucrat cu atentie, cu meticulozitate, concentrat si atent sa nu imi scape nimic, sa nu ratez nimic, niciun ochi cat de mic, totul trebuia sa fie impecabil, pregatit minutios pentru rezultatul ce ar fi trebut sa vina si sa fie peRFect! Ca aceasta panza de paianjen….ca mine….
Am facut tot ce am stiut mai bine, lucruri invatate demult, dar am facut si inovatii, am adus si lucruri noi in munca mea….in panza mea….am muncit si iar am muncit….totul trebuia sa fie peRFect….o panza de paianjen …o plasa in care sa cada victimele mele….
Nu mi-a scapat nimic, nimic nu a fost lasat la voia intamplarii, nicio retinere, nicio nesiguranta nu mi-a desfacut nodurile impletite si tesute cu atata grija, totul a mers asa cum ma asteptam sa mearga….pana la un punct….
De acolo, din inaltul acoperisului ca o panza de paianjen, plasa mea incepea sa prinda in ea ceea ce imi propusesem, munca mea dadea roade…..insa…..
Ce prinde painajenul in plasa lui? Insecte, gaze mici, fiinte minuscule, fara aparare, sau cu aparare mai slaba ca a lui
Insa ca sa prinda si insecte uriase, probabil ca i-ar trebui o plasa ca a vanatorilor din padure…..ca a braconierilor…..o simpla panza de paianjen e total neajutorata in fata taunilor!
Comparatii….comparatii….asocieri….metafore….ce ramane din plasa mea? Doar o incercare timida de a rapune un taun intr-o mica panza de painajen!
Cam la asta se reduce luna mea de munca! Ceea ce ar fi trebuit sa fie o cina copioasa s-a transformat intr-un  aperitiv saracacios!
………..
Daaaa, si ca sa depasim faza metaforelor si sa coboram cu picioarele pe pamant…..
Nu am cuvinte care sa descrie ce am simtit azi noapte…..de la siguranta de dinainte de meci, de la asteptarea parca fara de sfarsit , de la motaitul cu un ochi la televizor si cu celalalt inchs intr-o incercare timida de a atipi putin, de la inceputul tremurand de meci, de la serviciul parca altul decat cel pe care il vazusem timp de doua saptamani, de la revenirea spectaculoasa din setul 2, apoi iarasi de la mingi de set ratate cu nonsalanta sau cu emotie, de la breakurile si rebreakurile imprumutate parca din circuitul feminin, de la publicul sublim care l-a incurajat tot timpul, apoi de la acel dublu break care mie mi-a pus capac si m-a facut sa inchid televizorul pentru ca nu puteam suporta sa il vad p Djokovic rupandu-si hainele dupa el si strigand din  toti rarunchii, de la lipsa de somn si cosmarurle pe care le-am avut in cele 3 ore in care se presupune ca am dormit dupa meci, pana la starea de acum in care incerc sa leg doua fraze, pentru ca tot turneul m-am abtinut de la comentarii si presupuneri, de parca imi era frica sa nu dispara vraja pe care o simteam in jurul meu, de la tot ce am citit si vazut doua saptamani la tot ce nu vreau sa citesc acum cand totul s-a terminat…..ei bine dupa astea toate, ramane un singur lucru : dragostea mea pentru Roger, pentru tot ce inseamna frumusetea asta de tenis pe care il joaca inca, ramane durerea ca nu nu il voi mai vedea castigand un turneu de mare slem – si tare mult mi-as fi dorit sa il vad fericit, atat as fi vrut sa il mai vad fericit inca o data, apoi gata – ramane sentimentul ca am avut dreptate atunci la olimpiada cand am zis ca probabil va mai avea rezultate bune in cariera pana la retragere, dar nu turnee de mare slem, ma enerveaza teribil de tare chestia asta dar nu o pot controla, pur si simplu asta am simtit si simt si acum!
Da, nu am mai putut sa privesc finalul, nu pentru ca nu am mai vrut sa il sustin ci pentru ca ma durea prea tare sa vad bucuria sarbului si tristetea lui Roger din nou!  Altii poate pot, sunt mai tari ca mine, eu nu pot, ma doare prea tare! Asta e motivul, pentru cine vrea sa il stie! Asa l-am lasat si in 2009 cu Del Potro, la inceputul setului decisiv, din aceeasi cauza: nu suport sa il vad trist!
Cam atat, de fapt ar mai fi multe de spus, dar eu atat pot acum, daca altcineva poate mai mult este invitata mea – sau invitatul meu -!
Pentru moment sufletul meu este alaturi de el si pana nu ma voi detasa putin de finala asta nu cred ca din mana mea va putea iesi altceva decat niste metafore, cateva comparatii, cateva asocieri si…..o panza de paianjen sub forma unui acoperis inca neterminat…..
Chiar daca pe Djokovic nu l-a prins in ea, pe mine sigur ma are acolo, fara putinta de scapare, – nu ca as vrea sa scap vreodata, – prinsa, prizoniera cat timp va dainui panza, eu si Roger!

Leave a Reply

Top
Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. More Info | Close