SUNTETI AICI
ACASA > Inedit din tenis > TERENUL FANILOR, la serviciu Marcu: Stăpânii rachetelor

TERENUL FANILOR, la serviciu Marcu: Stăpânii rachetelor

novak djokovic si Roger federer

novak djokovic si Roger federer
Roger Federer si Novak Djokovic

Cum diseară, de la ora 23.00, lumea tenisului va privi fascinată la duelul titanilor Novak Djokovic și Roger Federer, Marcu Czentye, deja un obișnuit al acestei rubrici – spre bucuria mea și spre marele câștig al tuturor iubitorilor sportului care îi pot citi textele scrise cu atât talent – revine în Terenul Fanilor și face o altfel de avancronică a unui meci clasic, dar pe care toți am vrea să-l vedem cât mai des. Vă invit să-l citiți mai jos, pentru că merită cu prisosință.

Conform spuselor care circulă prin lumea tenisului, US Open este turneul de Mare Șlem abordat de favoriți cu cea mai puțină energie în stoc. Mai friabili decât în orice altă competiție, având bateriile cvasi-epuizate, marilor tenismeni trebuie să le fie extraordinar de complicat să reziste atât fizic, cât și psihic de-a lungul altor două săptămâni intense. Din acest aspect reiese și numărul ridicat de surprize, de jucători slab cotați care fac cunoștință cu atmosfera fazelor terminale.

Însă, în vreme ce teoria a fost aplicabilă într-o măsură considerabilă tabloului feminin – Ivanovic, Jankovic, Safarova, Muguruza și alte nume cu greutate părăsind prompt New York-ul -, partea masculină a provocat un număr mai redus de șocuri. Astfel, Novak Djokovic și Roger Federer s-au strecurat prin mulțime până ce au ajuns în finală.

Dacă sârbul a ratificat prin evoluții în mod continuu stadiul incredibil de soliditate la care a ajuns și la care reușește să se mențină de câțiva ani deja, elvețianul a șters de la Cincinnati încoace orice sentiment paseist al fanilor săi, jocul său devorant prezentând un progres poate superfluu având în vedere deosebirea de valoare dintre Roger și ceilalți membri ai ATP-ului.

Pe de o parte, Novak a surprins în semifinala cu Marin din perspectiva constanței și a forței atipice. A-ți năuci adversarul în 3 seturi scurte, ce adunate nu au însumat 90 de minute nu e de ici, de colo și reprezintă o enormitate demnă de aplaudat în condițiile în care această reușită s-a petrecut într-un penultim act la un mare șlem. Djokovic nu mai joacă doar pentru a-și învinge adversarii. Numărul 1 mondial a absorbit – cândva, cumva, undeva – tone de ambiție, stabilindu-și obiective personale, pe care, împlinindu-le, va ajunge indubitabil în cărțile de istorie ale sportului alb. Să lupți pentru un game la scorul de 4-0 sau 5-0 ca și cum ar fi singurul care te-ar mai putea menține în meci denotă o motivație inumană, dar pozitivă și admirabilă, de la care toți cei ce o remarcă au ceva de asimilat.


Pe de altă parte, Roger n-a surprins. Faptul că stăpânul rachetelor se află într-un control desăvârșit al tuturor noțiunilor tenisistice nu mai ridică vreo sprânceană în mijlocul celor care îl urmăresc. Jocul lui Federer este bun de privit oricând, imposibil de respins și deloc repetitiv. Noua adiție din ultima perioadă a fost returul din drop, o nebunie imatură transformată de cel mai mare maestru al tenisului în lecție predată adversarilor în direct și inopinat. Ieșind superior din bătălia celor mai estetice backhand-uri din circuit, și poate din istoria sportului, Federer a impregnat frică în mintea compatriotului Wawrinka. Stan este ultimul călău, figurat vorbind, al lui Novak Djokovic, însă Roger nu concepe să nu devină următorul.

Într-o finală previzibilă de la startul Openului American, dar așteptată cu entuziasm incomensurabil de către iubitorii tenisului, Djokovic și Federer au la dispoziție o arenă Arthur Ashe ticsită pe care pot scrie istorie. Mult timp a trecut de când o ultimă reprezentație a unui Grand Slam s-a prezentat atât de echilibrată. Rezultatul fiind imprevizibil, calitatea tenisului poate să aibă foarte mult de câștigat. Viteza și inteligența nativă a elvețianului pot să împingă și mai sus ștacheta turneelor de mare șlem câștigate, iar eficacitatea și rezistența sârbului se pot dovedi factorii decisivi, favorabili numărului 1.

Este meciul care nu are (nevoie de) vreun favorit. E o nouă ocazie de a savura un spectacol sportiv grandios, care să închidă povestea turneelor de mare șlem a anului 2015 în stil memorabil. Pe cea mai mare scenă a tenisului, cei mai în formă actori sunt pregătiți să uimească publicul. Piesa stă să înceapă, iar spectatorii au o singură datorie: să păstreze liniștea. Liniștea dinaintea exploziei de magie…

4 thoughts on “TERENUL FANILOR, la serviciu Marcu: Stăpânii rachetelor

Leave a Reply

Top