În Terenul Fanilor, Andreea revine cu un text legat de eroul ultimei săptămâni, Horia Tecău. Ea ne destăinuie momentul în care l-a văzut prima dată pe Horia. Nu pot decât să-i mulțumesc pentru că a vrut să împartă cu noi aceste amintiri, că a avut puterea să recunoască faptul că prima impresie a fost greșită și o aștept cu drag și cu alte destăinuiri.

Prima amintire care ma leaga de Horia… Trebuie sa fac un arc peste timp, inapoi cu 9 ani si-un pic.

Era in septembrie 2006, partida de baraj din Cupa Davis cu Coreea de Sud. Era o vreme urata, friguroasa, nici nu ploua, nici nu statea. Vineri se jucasera cele doua meciuri de simplu, scorul era 1-1, Andrei castigase, insa Victor Crivoi facuse un meci slab si pierduse. Parca asa tin minte ca a jucat Crivoi, impropriu spus, a jucat!

Sambata urma sa aiba loc partida de dublu, dar vremea nu prea voia asta! A plouat cu galeata toata ziua, mersesem la arene, in speranta ca totusi se va opri si vom juca, am stat pe acolo cu orele,crainicul arenei chiar ne-a multumit ca nici macar vremea aceea potrivnica nu ne-a oprit sa venim sa incurajam echipa Romaniei,  intram, ieseam, dar ploaia nu avea de gand sa stea. Intr-un final a venit si anuntul ca nu se va mai juca azi, partida de dublu si cele  se simplu se vor comprima duminica.

Imi aduc aminte ca era un mare Summit la Bucuresti, traseele autobuzelor erau modificate din motive de securitate, am traversat toata intersectia de la Eroilor prin niste balti de apa demne de periferiile Bucurestilor, nicidecum de oras care gazduia ditamai intalnirea politica!

Bun, am mers acasa, si toata seara m-am rugat sa se opreasca ploaia ca sa putem juca, pentru ca luni nu as mai fi putut sa merg la arene. Duminica, probabil Dumnezeu mi-o fi auzit rugile, pentru ca la pranz ploaia s-a oprit si a iesit si soarele.

Mai tin minte ca erau mari dublii de cine va intra la dublu, Andrei avea o accidentare la umar, il deranja si glezna si ma gandeam ca nu o fi nebun sa intre el. Si totusi, a intrat, alaturi de… Horia! Sincer, atunci il vedeam prima data atent! Pana atunci nu il mai urmarisem asa de aproape.

Ce sa zic, era un copil, a intrat  pe teren alaturi de Andrei… nici nu iti trebuia mare experienta ca sa observi ce emotii avea! Tensiune, presiune, mingi gresite cu nemiluita, afara, in fileu, rateuri cat casa, pareau ca nu se inteleg deloc pe teren… offfff, greu acest prim set!

Si il mai tin minte pe Andrei, cum il incuraja! La fiecare greseala, la fiecare minge data afara, il batea cu palma parinteste parca, ii spunea cuvinte care sa aiba menirea de a-l face sa treaca peste trac. Mai tin de asemenea minte ca din tribuna se auzea foarte, foarte des o incurajare care mi-a ramas si acum in minte : “Hai Horica, hai tata!”

Nu stiu daca era tatal lui sau nu, dar de atunci de cate ori vreau sa il incurajez asa ii zic in gand! Mi-a ramas in memorie! Ma enervam rau cand il vedeam cum greseste, ba cineva mai suparat decat mine i-a strigat sa iasa de pe teren si sa il lase pe Andrei singur, ca e mai bine, parerile erau impartite, unii il incurajau si ziceau ca o sa isi revina pana la urma, altii la fel ca mine mai ziceau si cate ceva urat la adresa lui…

Ei, pana la urma au pierdut primul set, nici nu aveau cum sa il castige la ce greseli facea Horica. Si Andrei, ca nu poti juca fara greseala, dar la Horia era mult mai vizibil. Insa odata cu inceperea setului 2, presiunea a mai disparut, incurajarile lui Andrei au avut probabil efect, ale celor din tribune la fel, mingile nu mai ieseau chiar asa de des afara si usor-usor Horica si-a intrat in mana. Experienta lui Andrei plus tineretea si curajul lui Horia ne-au ajutat atunci sa castigam acea partida de dublu in 4 seturi, iar apoi intalnirea cu Coreea in meciul 4, prin Andrei,  pe o vreme care iar devenea capricioasa.

Insa ne-a dat ragazul necesar de a termina intalnirea in ceas de noapte, cu un Andrei obosit dupa doua meciuri istovitoare de 4 seturi ambele, disputate la doua ore distanta unul de celalalt, cu doua accidentari si cu un public si o atmosfera pe care nu am sa le uit niciodata! De fapt atunci a facut Andrei si acea declaratie care a socat pe toata lumea referitoare la publicul care l-a scos din… necaz! Asta era Andrei!

Iar Horia… da, la prima vedere nu mi-a spus mare lucru, dar asa e cand tragi concluzii pripite, era tanar, nu avea mare experienta, dar a avut rabdare si a invatat de la cei mai buni ca el, a perseverat la antrenamente, a retinut ce a fost bun si a invatat din greseli.

Bravo Horia! Felicitari pentru anul acesta, pentru trofeul de la Wimbledon, pentru Turneul Campionilor si pentru tot ce ai realizat pana acum.

Mult succes in 2016 si in anii viitori!