Rafael Nadal e un tip special. Evident, nu place tuturor, dar nici nu e indicat să se întâmple asta, dar chiar și cei care nu îl au la inimă cred că recunosc că e un exemplu de dăruire pentru acest sport.

Să muncești cât a muncit el pentru a ajunge în top, să îți forțezi toate limitele doar de dragul de a cuceri trofee, asta denotă o ambiție ieșită din comun. Cu toate că are cam tot ce își dorește, cu toate că tocmai a pus bazele propriei Academii de Tenis, care îi poartă numele, el nu a uitat ceva esențial în sportul de performanță: să rămână umil – nu în sensul de a sta cu capul plecat – ci de a nu uita de unde a plecat. Și, de asemenea, că nu este o rușine să pună chiar el mâna pe furtun și să aibă grijă de terenul fără de care nimeni nu ar fi auzit de puștiul din Manacor.