La conferința de presă susținută miercuri de echipa Germaniei, o întrebam pe Andrea Petkovic dacă ia în considerare efectuarea vreunei schimbări în jocul ei pentru a reuși, după două înfrângeri pe zgură, să o învingă pe Simona Halep. A doua jucătoare a lotului german spunea că va decide planul de joc alături de căpitanul nejucător, Barbara Rittner, și că speră să se apropie și mai mult de succes după meciuri pierdute la margini fine în compania Simonei.

Andrea Petkovic n-a izbutit nici în acest weekend tocmai încheiat să treacă de Simona pe suprafață lentă, însă atitudinea sa a vorbit mai puternic decât însuși tenisul practicat de aceasta. Din declarațiile sale de ieri reieșea că germanca îmbătrânește și nu mai este în floarea vârstei de sportivă. Cu toate acestea, la cei 28 de ani ai săi, nemțoaica născută în Bosnia și Herțegovina a arătat excelent din punct de vedere fizic, dar în același timp și-a arătat puterea mentală ieșită din comun, în fața a peste șapte mii de români ce încercau să o intimideze.

O jucătoare de tenis care câștigă un meci după ce a pierdut primul set cu 6-0 nu poate fi catalogată o tenismenă normală. Andrea a mărturisit în fața jurnaliștilor că a lucrat mult pe plan psihic în ultimele luni,  sporindu-și astfel rezervele de acalmie și răbdare. Totuși, stadiul forței psihologice pe care l-a atins în confruntarea cu România a fost monstruos. Linearitatea din jocul Andreei poate fi descusută până la un punct, însă succesul în dauna ei vine rareori fără o luptă crâncenă a minților. Simona Halep s-a angajat într-o astfel de luptă, în prima zi, și, ambițioasă de fel, constănțeanca s-a impus, ajungând prima în vârful unui munte întortocheat.

Din nefericire, Monica Niculescu s-a împiedicat înainte să înfigă steagul în pământ în semn de victorie. Personal, o văd și pe Monica o jucătoare foarte ambițioasă și hotărâtă, așadar nu aș fi de acord ca înfrângerea să fie pusă pe seama lipsei de voință a româncei. Mai degrabă, diferența dintre puterile mentale ale celor două combatante, transpusă în joc sigur, respectiv risc total asumat, a fost elementul determinant.

Și totuși. Lăsând la o parte capacitatea incredibilă a Andreei Petkovic de a-și reîmprospăta încrederea, Monica ar fi putut să se impună. Distanța dintre succes și eșec a fost din nou infimă și nefavorabilă nouă. Poate că echipelor române din diverse sporturi le lipsește un dram de relaxare în momentele cheie, cum a fost cel de la 6-5, 40-15 de ieri.

Siguranța în propria fire i-a adus Andreei Petkovic victoria în două tie-break-uri în acest weekend. Jucând fără a se gândi prea mult la scor, germanca a câștigat utilizându-se exact de ceea ce le-a lipsit româncelor: luciditate completă în momentele în care corpul uman tinde să se lase dus de valul sentimentelor. Controlul exercitat de minte asupra corpului i-a adus Andreei reușita mult dorită, la finele căreia a răsuflat extrem de fericită.

Și mai frapant în ceea ce o privește a fost să o vezi cât de rezervată a fost la conferința de presă de după meciul cu Monica Niculescu. Atitudinea Andreei de sâmbătă seară nu a fost diferită de cea arătată duminică seară, deși rezultatele fuseseră contrare.

Când Monica a avut două mingi de meci, Andrea și-a spus că „e totul sau nimic” pentru ea în fața României și a început să lovească mingea cât de bine a putut. Mintea sa și starea de spirit au ținut-o în joc și i-au oferit o victorie meritată, deși timp de 30 de minute a fost umilită de jocul Monicăi Niculescu. Adaptare și transformare în timpul meciului, sub ochii a mai mult de șapte mii de spectatori. „A fost greu să joc în fața acestui public atât de zgomotos”, spunea Andrea la finalul partidei de ieri. Greu, dar nu prea dificil pentru ea.