SUNTETI AICI
ACASA > Inedit din tenis > TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Poveste din Roma

TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: Poveste din Roma

federer antrenament roma 5000 oameni
federer antrenament roma 5000 oameni
5000 de oameni l-au urmarit pe Federer la antrenamentul de sambata de la Roma

In Terenul Fanilor revine Andreea. Cu o Poveste de la Roma, acolo unde a redescoperit cât de iubit este favoritul ei. Iar dacă mai sus îl vedeți pe Roger Federer antrenându-se în fața a 6.000 de oameni în capitala Italiei, mai jos, vedeți fotografia care a inspirat această poveste a Andreei. Un nou text scris din inimă și dăruit nouă, tuturor de ea.

Am tot căutat între cele câteva mii de poze, această fotografie ca să vă spun povestea ei!
castelul sant angelo
Castelul Sant Angelo
Miercuri, 13 aprilie 2016!
Zi rezervată vizitei la Vatican, Basilica San Pietro și Castelul Sant Angelo!
Era 9 dimineața când am plecat de la hotel și cam răcoare, m-am îmbrăcat puțin mai gros, cu jacheta mea Roger Federer, roșu cu alb.
Îmi rupsesem picioarele prin muzee, săli, curți interioare sau exterioare,  aveam bătături în tălpi, eram obosită moartă, dar superîncântată de ce văzusem până atunci! Fresce, picturi, vitralii, opere de artă care te lasă fără cuvinte, statui, idoli ai unei civilizații mai vechi sau mai noi, pietate, credință, umilință uneori, adorație, artă într-un cuvânt! Lăsasem ca ultim obiectiv castelul Sant Angelo! Vizita în preajma lui, în interior, scări înguste și abrupte, întuneric, răcoare, apoi sus pe turn, panoramă extraordinară asupra orașului! E clar Roma îți taie respirația!
Am terminat  vizita la castel, am ieșit și am traversat spre  pod,
Ponte Sant`Angelo, el însuși o operă de artă, acum în renovare, cu statui de o parte și de alta cu pescăruși atât de blânzi că îți mâncau din palmă și stăteau la poze ca niște dive pe covorul roșu! Am zis să ne oprim puțin să mai aruncăm o privire, să mai facem niște poze – eu sunt înnebunită după poze – să prind castelul în toată splendoarea lui.
I-am lăsat pe ceilalți să meargă înainte, eu m-am oprit, m-am întors cu fața spre castel, am îngenuncheat ca să pot prinde cât mai mult din castel, inclusiv meterezele cu steagurile arborate și m-am pus pe făcut poze!
La un moment dat aud în dreapta mea :”Look, King Roger!” Întorc capul, văd un cuplu de vreo 30 de ani, exclamația o scosese el, către ea! L-am privit și am zis zâmbind complice :”Yes, King Roger! Forever!” La care el :“Number 1 forever!” Am zâmbit toți trei, ei m-au depășit, au plecat spre castel, eu am rămas să continui să fac poze! Când să fac următorul clic aud puțin în spatele meu :”Yes, mam, Federer! Maestro!” Întorc capul și văd un vânzător de selfie stickuri, îmi zâmbește și ridică degetul mare în semn de ok! Ridic și eu degetul, zâmbesc, deja aveam o altă stare de spirit, oboseala dispăruse ca prin farmec și cred că aveam așa un zâmbet tâmp pe față! Și mă mai uit încă o dată spre castel, îmi potrivesc obiectivul și fac poza asta care îmi prinde aproape tot castelul în toată splendoarea lui!
Deci la Roma Roger este the king! Așa ziceau oamenii ăia pe care nu îi cunoșteam, nu îi văzusem în viața mea, erau bărbați în toată puterea cuvântului, turiști ca și mine, sau poate localnici, nu știu, fani ca și mine, iubitori de Roger ca și mine! Ei, aici nu prea cred că erau chiar ca mine, dar aproape!
După care, independent de întâmplarea cu aceastș fotografie, în ziua plecării, stația de metrou Batistini: Bagaje, trollere, noi îmbrăcați cu hainele cele mai groase, deși afară era soare, dar trebuia să lăsăm loc în bagaj pentru cadouri și suveniruri, eu cu aceeași jacheta pe mine! Am plimbat-o prin toată Roma,apropo, Gabi, ca să știi! Eram pe scările rulante și aud – cum naiba să nu aud, că pentru așa ceva am cel mai fin auz – șoptind lângă mine :“Roger!” Ca un arc am întors capul, de data asta era o doamnă tânără, cu o fetiță de vreo 12-13 ani, mama îi șoptise fetiței, nu invers! M-am uitat în ochii ei, am zâmbit, a zâmbit și ea și îmi dă aprobator din cap, în același timp îmi ridică și ea degetul mare însemnând ok! Fac și eu același gest, zâmbesc și plec mai departe spre metrou, spre gară, spre aeroport, spre România, spre acasă!
Iar acum, acasă…….de ce mă mai mir atât, de ce nu îmi revin din uluială de două zile?!
De ce sunt atât de uimită că la un simpu antrenament al lui Roger în Roma, pe terenul central, au fost aproape 6000 de spectatori?
Mai mulți decât am văzut chiar și la finala Simonei de ieri, sau la finala lui Horia de azi!!
Este impresionant, cel puțin pentru mine!
Dragoste, iubire, adorație, respect, cam ce am văzut prin toată Roma, la obiectivele vizitate, cam asta văd tot în Roma în preajma lui Roger!
Roma îl iubește pe Roger!
Pentru că Roger este regele neîncoronat al Cetății Eterne!

Leave a Reply

Top