You are here
Home > Inedit din tenis > TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: La Multi Ani de rămas bun

TERENUL FANILOR, la serviciu Andreea: La Multi Ani de rămas bun

roger federer wimbledon
roger federer wimbledon
Roger Federer la finalul unei victorii mari
În Terenul Fanilor revine Andreea. Care scrie, ca în fiecare an, despre ziua de naștere a favoritului ei, Roger Federer. De data aceasta, din păcate, este un text mai trist. Sunt sigur că tuturor ne vor lipsi textele Andreei și vreau  să știe că oricând îți va regăsi plăcerea, este așteptată cu mare drag înapoi la această rubrică.
De ceva vreme mă tot urmărește un gând!
Îmi dă târcoale precum un animal de pradă când simte miros de sânge!
Am tot zis că până la urmă o să plece singur dar el revine și revine și revine, mai puternic, din ce în ce mai puternic, mai consecvent, mai constant,mai încăpățânat, mai obsedant, mai insistent!
Încerc să scap de el, dar nu e chip! Pur și simplu e acolo mereu!
Îmi scutur umerii, doar – doar pot să îl îndepărtez….degeaba!
Mă frec la ochi, să îmi dispară din cap…..degeaba!
Încerc să îmi fac de lucru, poate uit de el…..degeaba!
A ajuns să fie aici în capul meu, de zici că plătește impozite cu mine pe aceeași adresă de buletin!
Este cel mai trist gând cu putință pe care l-am avut vreodată!
Tocmai de aceea aș vrea să scap de el!
Îi explic că mai avem câte ceva de făcut, că nu așa planificasem finalul, că știu că dacă ne punem mintea la contribuție mai reușim multe lucruri mărețe și mai putem prelungi puțin magia!
Da, îi explic foarte convingătoare în pledoaria mea!
Însă el îmi spune că “boală lungă moarte sigură!” Că e gata, că acum trebuie să se întâmple, că deja e cam târziu și că a făcut tot posibilul să întârzie finalul cât mai mult cu putință,  însă nu se mai poate! Până aici!
Doamne, parcă aș vorbi despre cineva aflat pe patul de moarte! Brrrrrrr!!!!!!
Dar chiar așa mă simt! Ca și cum m-aș despărți definitiv de cineva! Ca și cum ceva în mine moare încetul cu încetul, până când …..până când! Punct!
Și iar mă scutur, și iar mă frec la ochi și îndepărtez pentru câteva momente gândul ăsta trist!
Iar în astea câteva momente de pauză încep să gândesc puțin altfel:
Doamne, cum o fi mai bine?
Dacă totuși nemernicul ăsta de gând are dreptate? Dacă acum e momentul? Și atunci încep să pun în balanță:
Ce a fost frumos în anii aștia cu ce a fost mai puțin frumos!
Câte momente de fericire am avut și câte lacrimi de tristețe am șters de pe obraji!
Câte brațe am ridicat spre cer în semn de reușită și câte de disperare și frustrare!
Câte zile, luni, ani de mândrie am avut cu câte secunde, milisecunde, microsecunde de deziluzie am trăit!
Și zău că atunci când gândesc așa îmi spun:”Mai vreau! Da, mai vreau! Pleacă pe pustii gând idiot și egoist ce ești, pleacă și lasă-ne! încă nu am terminat!”. Am de luptat la greu cu gândul ăsta ca să înving, dar nu cedez deloc! (ba, recunosc, că uneori cedez și intru în panică!)
Știu că  mergând înainte încă ceva vreme va trebui să rezist cu stoicism celor care vor vorbi vrute și nevrute, vor scrie lucruri urâte despre cum cred ei că trebuia să se întâmple totul, păreri avizate sau mai puțin, însă nu mă interesează! Eu știu ce am văzut și am trăit anii ăștia și chiar nu mă interesează ideile altora! Nu mai vreau să mai aud de nimeni și nimic! Nu vreau să mai citesc păreri pro și contra! Nu vreau să mai citesc nimic!
Pentru că nu mai vreau să mă doară inima atunci când văd răutăți fel de fel! Și venite exact de unde mă aștept mai puțin! Așa cum s-a întâmplat acum vreo două săptămâni, în seara “aceea”, când am citit ce a scris cineva drag mie.
O răutate gratuită care chiar nu își avea rostul! Venea într-un moment care, independent de ce simt eu, este o cotitură în istorie! Un moment de răscruce și de ținut minte! Un moment în care toți cei care îl iubim și îi suntem alături necondiționat eram la pământ, eram distruși, eram copleșiți! Asta mai lipsea, ca exact cine trebuia să păstreze o poziție obiectivă, detașată de părerile personale, să vină și să scrie ceea ce am citit și nu vreau să mai citez și aici! Dar a scris-o! Și eu am citit-o! Și m-a durut rău de tot! Până la lacrimi m-a durut! Cam la fel de mult pe cât mă doare absența din circuit a lui Roger! Și, credeți-mă ca ăsta nu e puțin lucru! Pentru că e cineva la care chiar țin, care mi-a marcat ultimii 5-6 ani și pentru care am un respect deosebit! De aceea nici nu i-am zs nimic! Și nici n-am să-i zic! Însă remarca a fost o răutate gratuită pentru care am suferit enorm și m-am simțit direct vizată! A fost cu dedicație! Și problema este că încă mă doare inima când îmi amintesc ironia, acul, înțepătura trimisă ca teleghidată direct către mine! În fine, dacă el s-a simțit bine, răcorit, împăcat cu ceea ce a scris “atunci” despre Roger și fanii lui , asta e, gusturile nu se discută! Dar vreau să îi spun prin intermediul acestui text că și-a atins obiectivul: m-a lovit sub centură exact când trebuia! Adică atunci când eram deja căzută la pământ! Păcat, dar asta e! Îl iert pentru că și el mi-a iertat multe!O să îmi treacă, dar va rămâne ca un cui înfipt direct in inima mea!
Gata cu subiectul ăsta!
Acum la final vreau să spun doar atât: da, gândul ăsta nu imi dă pace, de pe la începutul anului mă tot bântuie, însă am zis așa: hai să vedem cine-i mai tare: eu sau el? De fapt cred că subiectul gândului e cel mai tare, adica Roger! El este cel care ne ține pe linia de plutire mereu și mereu! El ne conduce, el ne mânuiește ca pe niște păpuși, el ne plănuiește tot ce vom face, el ne omoară, el ne învie, el ne doboară, el ne ridică! Pe mine cel puțin!
Și pentru că doar el mă interesează mi-am propus să devin un pic absentă, așa cum e și el acum! Nu mai citesc, nu mai scriu, nu mai comentez, nu mai dau like! Decât doar să fie ceva ce chiar contează și ieșit din comun ca să îmi fac simțită prezența! Ajunge cu like-urile date fără număr, fără număr, doar ca să fac trafic pe o pagină sau alta! Nu îmi mai spun părerea, nu îmi mai pun sufletul pe tavă! Pentru că într-un final ajunge să se întoarcă împotriva ta! Te bate unul sau altul cu armele tale! Dacă am ceva concret de spus , voi spune, dacă nu, nu! Doar ca să fac act de prezență și să apar acolo cu un like nu! Oricum nu o să îmi simtă lipsa prea multă lume! Dacă viața merge înainte fără Roger, va merge și fără mine!
Pentru că am jurat după Stuttgart, că nu mai fac compromisuri!
Și, așa cum promiteam, ăsta este ultimul meu text! Până la revenirea lui Roger – când o fi ea, dacă va mai fi vreodată – nu mai am motive să scriu! Pentru că Roger a fost muza mea, inspirația mea, cu el  alături scriu un text ca ăsta într-o jumătate de ora, o oră cel mult, (cu tot cu corecturi),  acum, fără el, am muncit la ăsta o săptămână!
Cuvintele nu vin! Mâna nu scrie!  Gândurile frumoase zboară și le ia locul altele pesimiste! Îmi caut ideile ore în șir, iar când le găsesc dispar într-o fracțiune de secundă dacă cumva mă fură gândul la altceva! Nu pot fără el! Pur și simplu nu pot!
Așadar, dragul meu drag, sufletul meu – așa cum îmi place mie să îți spun – LA MULȚI ANI! LA MULȚI ANI! LA MULȚI ANI! DE O MIE DE ORI LA MULȚI ANI!
Să îmi trăiești așa cum îți place ție, așa cum dorești tu, așa cum simți! Să fii fericit, inima mea! Să ai grijă de tine și familia ta frumoasă – cea mai frumoasă din univers – așa cum face un adevărat tată de familie iubitor ca tine! Să fii bine, să fii sănătos! Dacă tu ești bine și eu sunt bine! Chiar dacă îmi va fi greu, voi accepta orice hotărâre iei tu! Dacă tu ești împăcat cu ceea ce vei face în viitor, la fel voi fi și eu! Necondiționat!
Greu fără tine, infernal, dureros, dar dacă așa ai hotărât înseamnă că așa trebuia să fie!

LA MULȚI ANI, SUFLETUL MEU!

Leave a Reply

Top
Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. More Info | Close