TERENUL FANILOR, la serviciu Marcu: Nadal redevine Rafa din 2009 și conturează finala nostalgico-perfectă

rafael nadal

Rafael Nadal

În Terenul Fanilor revine Marcu Czentye, care scrie despre semifinala câștigată de Rafael Nadal la Australian Open și, evident, despre spectacolul total care ne așteaptă mâine, în meciul de legendă cu Roger Federer.

Pe 30 ianuarie 2009, Fernando Verdasco lupta războinic într-un meci de anduranță cu Rafael Nadal, pe Arena Rod Laver. Sleit de puteri după 5 ore și 14 minute de joc galactic calitativ – tenisul spaniol rezumat la esență -, Nando nu reușea să pună în teren un serviciu doi, iar Rafa se prăbușea, triumfător, pe aspra suprafață de la Melbourne.

8 ani fără 3 zile mai târziu, același Rafael Nadal dispută un meci încrâncenat cu un alt jucător renăscut din propria cenușă, Grigor Dimitrov, aflat într-o zi în care talentul său atipic, ajutat de o putere mentală puternic îmbunătățită, a strălucit pe cea mai importantă scenă a momentului. La 4 ore și 56 minute după primul serviciu al partidei, Grigor trimite un rever à la Federer în aut, semnându-și eliminarea. Rafa așterne racheta deoparte, se întinde pe suprafața dură de joc și realizează că a atins din nou un climax pe care l-a ratat adesea în ultimii ani. O nouă finală într-un turneu de mare șlem, a patra la Melbourne și șansa titlului cu numărul 15 într-o competiție de grand slam.

Nu e nevoie de vreo analiză complexă pentru a distinge faptul că Rafael Nadal nu contenește să lupte niciodată. E vorba despre o ambiție dusă la extrem și despre o dedicare imaculată față de sport, care ignoră confortul propriu chiar cu prețul unei accidentări. O stare a minții prin care Rafa poate avea câștig de cauză pe teren chiar și atunci când nu joacă tenisul mai bun, dar se agață de avantaj ca și de ultima șansă de a trăi.

Lui Grigor Dimitrov i se pot reproșa puține aspecte la capătul acestei semifinale de legendă, însă cu toate acestea bulgarul părăsește Melbourne în calitate de învins. Grigor a fost mai ofensiv, mai fluid pe teren, mai eficient în loviturile câștigătoare (79 vs. 45), dar s-a izbit mai repede de limitele răbdării personale decât Rafa. Deși a utilizat la rândul său un top spin rar văzut, incomodându-l pe Rafa cu propria armă, Grigor a cedat în lupta acestui efect imprimat mingii și a riscat prea mult atunci când un joc metronomic i-ar fi fost mai prielnic.

Răbdarea, capitol la care Dimitrov a progresat enorm în lunile anterioare, a fost trăsătura externă jocului propriu-zis care a făcut diferența azi, în opinia mea. Nadal nu s-a agitat când părea să piardă meciul din mână în setul decisiv, la 3-4, 15-40. Calm, Rafa s-a ocupat coerent de cel mai dificil moment al întregii confruntări și a speculat același tip de șansă, avută în oglindă, un game mai târziu.

Marginile fine prin care s-a decis acest duel conturează un meci clasic, care deocamdată poate fi catalogat cel mai spectaculos al acestui Open Australian minunat.

Este 2017, nu 2007, iar finala vintage dintre Roger Federer și Rafael Nadal nu mai conține urme de incertitudine. Va fi 24-11 sau 23-12 la meciuri directe, 17-15 sau 18-14 la turnee de mare șlem câștigate? Întrebări îmbibate în suspans, dar mai presus de numere, va fi tenisul cel mai frumos pe care doi jucători îl pot produce pe această planetă în momentul de față.

Susținut de un public partizan, Roger pare să posede și acum energia debordantă prin care îl învingea pe Rafa la Wimbledon, în 2007, dar Nadal contracarează cu aceeași stare de spirit neînfricat prin care l-a învins chiar pe Roger în singura finală câștigată la Melbourne, în 2009.

Coincidență sau nu, Nadal a jucat a doua semifinală a turneului, vineri, la fel ca în 2009 și pare a fi din nou dezavantajat în ceea ce privește timpul de recuperare. Totuși, ne amintim și de faptul că spaniolul s-a prezentat semi-absent la ultima finală de la Melbourne, când, cu spatele înțepenit și-un set câștigat, s-a înclinat în favoarea lui Stan Wawrinka.

Federer vs. Nadal n-a fost niciodată mai imprevizibil sau mai mult așteptat. Este timpul pentru artă în mișcare, pentru spectacol și pentru, posibil, ultimul cadou oferit nostalgicilor absorbiți de magia Fedal, printre care mă număr și eu…

About Andrei Constantinescu