SUNTETI AICI
ACASA > Grand Slam > Australian Open > TERENUL FANILOR, la serviciu Marcu: Roger Federer, primul adult din istoria tenisului masculin

TERENUL FANILOR, la serviciu Marcu: Roger Federer, primul adult din istoria tenisului masculin

roger federer trofeu australian open
roger federer trofeu australian open
Roger Federer cu trofeul cucerit la Australian Open

În Terenul Fanilor revine Marcu Czentye, care scrie de finala câștigată duminică de Roger Federer la Australian Open, în fața lui Rafael Nadal.

Episodul 35 din cea mai spectaculoasă serie pe care a produs-o tenisul vreodată, Federer vs. Nadal și-a imprimat efectul în cărțile de istorie încă dinaintea startului de meci, mulțumită contextului inedit în care s-a produs.

La o decadă distanță de climaxul carierelor, Roger și Rafa au urcat Everestul tenisului – un turneu de mare șlem – și au hotărât să se dueleze chiar pe vârful acestuia, în finală, producând o priveliște dumnezeiască și, totodată, naturală.

Rutinați de un an 2016 măcinat de accidentări, Federer și Nadal au acces în ultimul act cu seturi pierdute ușor, un traseu presărat cu ceva tenis haotic și o doză de șansă. Și cu toate acestea, pe deplin meritat, fără îndoială.

„Finala încălțămintelor roz” a stârnit entuziasm enorm, iar iubitorii tenisului au apreciat-o ca pe un cadou inopinat și suprarealist. Arena Rod Laver umplută ochi – bifat – , răcoarea văratică a unei seri la Melbourne – bifat -, tot globul conectat la ecrane – bifat-, iar meciul putea începe.

Setul 1

La 35, respectiv 30 de ani, Roger și Rafa au avut nevoie de momente pentru a contura puncte amețitoare, extrase din anii 2000. Jocul din manșa întâi i-a văzut pe amândoi nedispuși la a sta mult în puncte, amintind astfel de dificultatea semifinalelor de 5 seturi pe care le-au trecut cu brio.

Într-un tenis static, Rafa a devenit pion, iar regele Roger a taxat expeditiv loviturile scurte ale spaniolului, asigurându-și break și definitivând un prim șah cu serviciul său clasicist.

Setul 2

Plusul afișat pe tabelă nu a avut un efect imediat pozitiv pentru elvețian, care și-a lăsat starea de concentrare pe scaun. Deplasat în teren de Rafa după mingi trimise mai riscant și cu mai multă profunzime, Roger a jucat setul cu cele mai multe greșeli neforțate comise, 15.

Simțindu-și eficiența serviciului diminuată de inteligența retururilor semnate de Nadal, Federer a riscat exagerat și i-a permis ibericului să observe că a încetini punctele este tactica potențial izbăvitoare în fața lui.

Setul 3

Principiul alternativității în finalele de grand slam a început să devină evident în al treilea set, când Rafa s-a văzut nevoit să constate că a consumat prea multă energie în setul anterior.

Dezvoltând o viteză incredibilă în orice împrejurare, dar cu precădere la vârsta sa onorabilă, Roger l-a supus pe Rafa la jocul său, neacordându-i timp de gândire. Creând un tenis cu tempo accelerat prin mingi lovite din urcare ori din drop, Federer grăbea titlul cu numărul 18 cu o nerăbdare absolut corectă din punct de vedere tactic.

Setul 4

Incapacitatea de a câștiga 2 seturi la rând în această finală de legendă s-a văzut și în al patrulea set, care a fost o replică suficient de exactă a setului secund.

Mai puțin proaspăt, elvețianul a început să-i acorde din nou oportunități spaniolului, iar acesta a atacat, profitând de ele fără mari ezitări, ca un campion autentic.

Setul 5

Intrat în setul decisiv cu un ascendent moral evident, Rafa a încetat să fie molatic și a intrat pentru prima oară constant în teren. Luând mingea mai repede în interiorul punctelor și servind inspirat înspre corpul lui Roger, Nadal s-a detașat la 3-1, fiind mai proaspăt fizic și mental.

Psihologicul jocului s-a răsturnat ușor-ușor, în extrema opusă, odată ce Rafa a continuat să riște, dar cu mai puțină atenție, reeditând setul decisiv cu Djokovic de la Melbourne, din 2012. Atunci, Nadal rata la 4-2 și 30-15 în decisiv o șansă rarisimă de a se desprinde, urmând să piardă cu 7-5 câteva zeci de minute mai apoi.

Acum, strategia riscantă, mai ofensivă a lui Nadal a început să scârțâie în același timp în care backhandul lui Federer începea să devină impecabil. Lovind în cross puternic și plat, Roger a făcut uitate „ramele” numeroase de odinioară și, revigorat de energia publicului, a egalat la 3.

Odată ce egalitatea a fost restabilită în setul 5, Roger a reînceput să servească precum o mașinărie programată să găsească unghiuri inumane. Ducându-l pe Rafa la marginea prăpastiei cu serve de manual la exterior, Federer a pornit procesul limitării posibilităților lui Nadal.

Necaracteristic de răbdător din spatele terenului, Roger a fost mai inspirat în planul tactic pe care l-a aplicat corect, câștigând o injecție de moral prin punctul de la 4-3 40-40, care a fost cel mai spectaculos al meciului. Deși nu s-a dovedit a fi decisiv decât la nivelurile de încredere, punctul s-a derulat năucitor, cu Nadal lovind din alergare în stilul 2008 și cu Federer trimițând o dreaptă în lung de linie din poziție de maximă extensie, denotând o flexibilitate scoasă de pe raftul cu praf pe care încă zace titlul din 2007 de la Wimbledon.

O eventuală cădere mentală a lui Rafa este exclusă din discuție, având în vedere modul în care s-a jucat până la final, însă, privind evoluția scorului 1-3 – 6-3, concluziile pot fi altele.

După un game final cu 3 challenge-uri, dintre care unul consemnând o premieră istorică – prima finală de turneu de mare șlem decisă prin hawk-eye -, camerele l-au găsit pe Roger plângând de bucurie odată ce a trecut pragul 17 și a devenit primul adult din istoria tenisului masculin în ceea ce privește numărul de turnee de grand slam câștigate. De partea opusă, Rafa își apleca privirea și se recunoștea învins pentru a 12-a oară de cel mai glorios jucător pe care acest sport l-a văzut vreodată.

Concluzii

Așteptând serviciile lui Roger cu 3-4 metri în spatele liniei de fund, Rafa s-a dovedit neînțelept, lansând multe retururi aterizate în careurile de serviciu,  de unde Roger a putut dicta continuarea punctelor.

Probabil și din cauza oboselii acumulate în urma unei semifinale de aproape 5 ore, în care Dimitrov i-a obosit umerii utilizând la rândul său mult top-spin, Rafa a părut vlăguit în momentele esențiale, nereușind să joace lung, ca de obicei.

Intuiția a fost, totuși, un element care nu i-a lipsit nici acum spaniolului, care a rezistat în meci prin capacitatea sa rară de a anticipa mersul punctelor.

În schimb, Federer a tăiat răsuflarea privitorilor prin deplasarea remarcabilă în teren, loviturile din alergare coerente și curajul de a returna din interiorul terenului. Mai mult, dreapta inversă și reverul în cross au conturat finala în nuanțe senzaționale, imposibil de uitat.

Este din nou vremea lui Roger Federer, după aproape 5 ani în care elvețianul a ratat întâlnirea cu un trofeu major, iar această performanță poate avea darul de a-l impulsiona pe Rafael Nadal să-și oprească la rândul său perioada de secetă, cu un titlu la Paris, în mai.

Rămâne de văzut, întrucât sezonul devine acum încărcat cu noi doze de imprevizibilitate, însă de cea mai mare importanță este faptul că Roger și Rafa nu s-au desconsiderat și au ajuns să ofere tenisului și, implicit, nouă un dar de neprețuit.

Leave a Reply

Top
Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. More Info | Close