În Terenul Fanilor revine Paul Athes, care scrie despre victoria de duminică a lui Federer la Wimbledon.

Fără îndoială, duminică, istoria tenisului s-a rescris din nou. La mai puțin de o lună și jumătate după La Decima nadaliană de la Roland Garros, a venit rândul ca Roger Federer să scrie noi file de istorie. Triumful imperial de la această ediție a Wimbledonului a fost al optulea din carieră și prin urmare el a devenit cel mai galonat rege al ierbii din istoria tenisului. Jocul magistral de pe întreaga durată a turneului poate fi transpus într-o statistică fidelă de această dată cu realitatea neîndurătoare a dominației elvețianului.

Asemenea unui metronom din Țara Cantoanelor (mă scuzați dacă vi se pare această expresie un clișeu), Roger Federer a lovit cu o precizie debordantă vestitul său backhand și forehand într-o combinație care i-a năucit pe toți cei șapte adversari cu care a avut de-a face pe tabloul principal. După multă vreme, el a reușit să câștige un Grand Slam fără să piardă vreun set.

Ce-i drept, tabloul de la masculin a început să fie cam predictibil din sferturi încolo, când unicul nume cu o oarecare rezonanță era cel al lui Maestro. Cu o încredere în sine ce ne-a amintit de vremurile bune, Federer nu s-a pierdut cu firea nici contra lui Cilic, iar victoria a fost mai facilă decât o arată scorul. Practic, în nici un moment, croatul nu l-a pus în reală dificultate, iar victoria a fost una concludentă pentru marele geniu elvețian. Finalul partidei a fost lacrimogen și plin de dramatism. Pe de-o parte, Cilic plângea din cauza șansei pierdute, dar și a durerilor care nu l-au lăsat să se manifeste la potențialul său maxim, în timp ce, Federer plângea din nou de bucurie. Pentru a 19-a oară în carieră, el era Maestro într-un grand slam.

În lupta sa cu vârsta, Federer are câștig de cauză momentan. Să joci așa de bine la o vârstă la care unii deja își consumă pensia din tenis, e o dovadă a măiestriei. Doar Andre Agassi s-a mai apropiat de nivelul lui Federer, dar fără a avea asemenea rezultate magistrale. Fără îndoială, elvețianul își va încerca norocul și la Flushing Meadows, în speranța că va deveni primul jucător din tenisul masculin cu 20 de grand slam-uri câștigate. Forma și momentul sunt de partea sa, dar oare vor fi rivalii de acord cu dorința eternului rege al Wimbledonului? Rămâne de văzut.