

În Terenul Fanilor revine Paul Athes. Care scrie despre cine altul dacă nu despre sărbătoritul zilei de azi, Roger Federer.
8 august reprezintă anual o zi de sărbătoare pentru pasionații tenisului. Motivul? Ziua de naștere a probabil celui mai mare jucător de tenis din istorie, Roger Federer. Născut la această dată, dar în 1981, elvețianul a adus o notă aparte în sportul alb, amintindu-ne prin simplitatea complexă a jocului său de gloria pierdută a spectacolului din alte vremuri. Fără a avea fizicul de Rambo modern și fără a fi înzestrat cu o forță supraomenească, Roger Federer este un soi de călător în timp cu racheta în mână. Indiferent de epocă, elvețianul și elegantul său stil de joc s-ar fi pretat oricărei epoci. Să ne imaginăm cum ar fi arătat un duel Federer – Tilden sau Federer – Nastase? Nu ar fi prea greu.
Cifrele statistice de regulă nu acoperă adevărul 100%. În cazul lui Federer, până și răceala cifrelor seci sunt de partea sa. Până la urmă, talentul pur nu are nevoie de a fi capturat în date de natură științifică, deși, acest zeu al tenisului putea fi considerat un mic cyborg între 2004 și 2008. Cât despre recordurile sale, ce mai poate fi de spus în plus? 19 grand slam-uri, dintre care opt Wimbledonuri. Numeroase alte turnee și gloria olimpică de la dublu atinsă alături de Stan Wawrinka în 2008. Dacă mâine ne-ar spune adio Roger Federer, cu siguranță, nu ar avea nimic de regretat asupra deciziei făcute. Apărut într-o epocă total atipiciă cu stilul său de joc foarte fluent, el a fost ca o insulă a talentului pur într-un ocean de muncitori pe șantier. Cu toată ambiția supraomenească a unor jucători imenși precum Nadal, Djokovic sau Hewitt, Federer s-a impus, deși, inițial nimic nu-l recomanda pentru rezultatele obținute ulterior.
Cine a urmărit procesul inițiatic în tenis, știe despre ce vorbesc. Maestro nu a fost dintotdeauna un adept al atitudinii zen, ba chiar din contră. Până la acel meci de pomină cu Marat Safin, de la Roma, din 2002, Federer era destul de recalcitrant, ba chiar ușor coleric în momentele dificile în care era pus sub presiune. Unii spun că acea înfrângere din semifinala Cupei Davis din 2003 împotriva lui Lleyton Hewitt a fost determinantă în procesul evolutiv al elvețianului. Oricum am lua-o, Roger Federer a ajuns un brand în sine. Milioanele sale de fani care-l urmăresc cu frenezie pe rețelele de socializare sunt dovada vie că elvețianul este mai mult decât un simplu tenisman. El este o instituție în sine. Când auzi numele său și ai un oarecare habar despre sportul alb, nu poți decât să te cutremuri puțin.
E greu după atâția ani în care ne-am obișnuit cu prezența lui Federer acolo sus la cum va arăta tenisul după ce își va încheia activitatea sportivă. Totuși, e remarcabil că la vârsta sa, 36 de ani, mai e capabil să-și conducă jocul la fel de fluent ca la prima sa tinerețe. Dacă e să facem o paralelă cu ciclismul, Roger Federer este transpunerea tenisistică a lui Alejandro Valverde, un alt sportiv trecut de mult de prima tinerețe care performează de minune la o vârstă la care alții s-ar fi retras de mult.
Roger Federer va rămâne pentru tot restul timpului rămas în cărțile de istorie ale omenirii. Cine spera că acel puști coleric care avea câteva sclipiri de geniu va ajunge atât de galonat? Prea puțini. Și mai puțini credeau în steaua sa norocoasă, aceea de a deveni cel mai galonat jucător de tenis din istorie.