Laver Cup, meciul dintre Europa și Restul Lumii, care a avut loc de vineri până duminică la Praga, a reprezentat probabil cel mai frumos moment din tenisul mondial al ultimilor zeci de ani. Pentru că nu a mai fost vorba de tenis pe puncte și bani, a fost vorba de tenis pentru frumusețea pură a acestui sport, în care rivalități de o viață s-au dovedit a fi de fapt prietenii pe viață, pentru că s-a văzut că tenismenii pot fi jucători de echipă. Andreea, cea mai veche cititoare și prietenă a acestui site a avut inspirația de a merge la Praga și a asista la acest SPECTACOL TOTAL. Am rugat-o să împărtășească alăuri de noi bucuria trăită și a ieșit un text de pus în ramă, pentru că este un text real 100%.

Nici nu știu cu ce să încep! Am zis că după o zi de străbătut Praga la pas, cu mintea mai limpede, ideile vor veni mai ușor! Și totuși nu e chiar așa!
Știam că va fi frumos, spectaculos, dar sinceră să fiu evenimentul ăsta m-a depășit și mi-a depășit toate așteptările!

Pentru cine e mai nou în lista mea trebuie să repet ceva ce am scris acum vreo doi ani: pentru mine Roger este mai presus de orice!! Ceea ce îi face lui bine, ceea ce își dorește el, este primordial pentru mine! Pentru Roger nu am mamă, nu am tată! Pentru Roger mă fac frate cu dracul ca să trec puntea!!

Da, am ținut cu Nadal!!! Rău de tot!! Frenetic!! Disperat!!! Am țipat la punctele lui mai tare decât la Roger!! M-am enervat la ratările lui mai rău decât la ale lui Roger!! Pentru că punctele și victoriile lui îl aduceau și pe Roger mai aproape de trofeu!! Pentru că infrangerile lui îi mâncau din punctele de care avea nevoie echipa Europei!!

Ce am trăit în astea trei zile, cu greu – greu, spre imposibil aș zice – aș putea repeta altă dată, cu altă ocazie, la alt eveniment!! Atâta frenezie, bucurie, extaz, dăruire, emoție nu am văzut niciodată, mai ales pentru o competiție care s-a vrut demonstrativă!

Nu știu cât au filmat la tv, dar mă uitam la băncile jucătorilor: cei din echipa lumii au făcut toată atmosfera! Gesticulări, strigăte, semne, aveau scenariul dinainte stabilit la fiecare punct, câștigat sau pierdut! Au făcut pur și simplu show, cu excepția meciurilor în care a jucat Roger! Atunci intervenea respectul și stăteau așa de cuminți în bancă, precum niște elevi la școală!

Cei din echipa Europei, calmi, serioși, liniștiți, cel puțin în primele două zile! Apoi, o dată cu meciul secolului – dublul inedit Roger/Nadal – totul s-a schimbat! Și pentru mine, nu doar pentru ei! Meciul ăsta mi-a dat peste cap toate principiile, toate convingerile și toată înverșunarea de până atunci!!!

Am râs de am zis că mor la stîngăciile lor, am urlat ca nebuna la punctele lui Nadal, de ziceai că le făcea Roger, m-au făcut praf cu emoția lor de la final!! Da, am ținut rău de tot cu Nadal!! Nici n-aveai cum altfel când îl vedeai cât se consuma la ratările lui Roger, cum sărea de pe bancă cu pumnul strâns la loviturile reușite, cum îl încuraja, își punea mâna la ochi, se lua cu mâinile de cap când greșea Roger!! Nadal a fost șef de galerie pentru Roger cred că mai mult decât a fost Roger pentru Nadal!

VEDEȚI: Cele mai frumoase 10 fotografii de la Laver Cup.

Pozele care au apărut după meciul de dublu trebuie păstrate pentru viitor pentru că după părerea mea ar trebui să candideze la fotografia anului!!
Am fost sigură că peste ce am simțit la meciul ăsta de dublu nu mai poate veni nimic! Că ăsta a fost momentul culminant al competiției! Și totuși a venit ziua a treia, cu suspans, tensiune, agonie și extaz la final!

Acum să explic de ce am ținut atât de tare cu Nadal: pentru că nu voiam să mai joace Roger cu circarul de Kyrgios! Și așa m-am consumat la înfrângerea lui Nadal!!! Of, Doamne, ce m-am mai enervat!! Dar poate că așa trebuia să fie! Ca Roger să închidă cu stil întâlnirea și să culeagă laurii!!
Pentru că el este Alesul!!! El este cel hărăzit să fie iubit, aclamat, adorat!! Să fie rege! Să fie nr.1!!!!

VEDEȚI ȘI: Imagini cu bucuria campionilor, surprinsă chiar în vestiar.

Ideea e că eu mult timp nu cred că mă mai pot uita la meciurile lui! Ori fac poc, ori fac pac!! Una din două!! Nu mai suportam nici măcar vacarmul din sală, nici pe Gabi care mi-l lăuda pe Kyrgios, nici greșelile lui Roger, nici nimic!! Cred că am avut tensiunea 25!!! Însă, gata, că aici nu e despre mine! Este despre Roger, despre Nadal, despre echipa Europei!! Despre prietenie, plăcere, bucurie, dăruire, implicare și iar prietenie!!
Niciun moment nu mi-am imaginat că voi trăi ce am trăit, că voi simți ce am simțit!! Este pur și simplu de nedescris în cuvinte cunoscute de noi! Pentru trei zile am fost cu totul altcineva! Și aș face din nou asta dacă e spre binele lui Roger!!

Gabi a zis că trebuia să mă filmeze, să posteze și să îmi arate cum făceam! Da, am fost o altă Andreea! Pentru trei zile! De azi , de mâine, revin la normal! Însă un lucru e sigur: Praga 2017 a făcut ravagii în sufletul meu!!

Mulțumesc, Roger!

Mulțumesc, Rafa!

Mulțumesc, băieți!

Mulțumesc, Praga!