Săptămâna viitoare, România va juca în Israel un baraj de menținere în Grupa I a Zonei Euro-Africane a Cupei Davis. Cu primii trei jucători absenți, echipa noastră are o șansă mai mult decât grea. Așa cum se întâmplă în România, deja au apărut declarații care să ațâțe spiritele.





Într-o declarație pentru Telekom Sport, Marius Copil a declarat: ”România nu m-a ajutat cu absolut nimic. Când eram junior, la 16 ani, tatăl meu plătea tot doar ca să pot participa pe tabloul principal, să nu mai joc în calificări. N-am fost ajutat cu nimic. Totul a fost obţinut pe barba mea şi cu ajutorul părinţilor mei. Dacă trăiam într-o ţară care m-ar fi ajutat total în carieră, atunci da, aş da şi eu înapoi României ceea ar merita. Mi-aş dori să văd oamenii din tenisul românesc că se ocupă mult mai mult de tinerii care vin din spate. Mie mi se pare că jucătorii tineri nu sunt ajutaţi cu nimic, nu sunt îndrumaţi bine, chiar nu mi se pare normal”. Cam așa a sunat declarația lui Marius, un jucător care a intrat de curând în Top 100. Și care în esență are dreptate, dar glasul lui este mult estompat de gestul făcut acum câțiva ani, când s-a numărat, alături de Horia Tecău și de Adrian Ungur, între cei care practic au șantajat Federația Română de Tenis, neprezentându-se la echipă pentru că nu le convenea că Andrei Pavel a fost înlocuit din funcția de căpitan nejucător.




Culmea e că acest scandal oricum pare fără sens. Nu e nici o dramă dacă România va retrograda în al treilea eșalon valoric. Pentru că, să fim sinceri, de ce ar merita tenisul românesc masculin actual o poziționare mai sus? Doar pentru că avem doi jucători geniali de dublu, care, însă, pot aduce un singur punct, și un singur jucător de simplu – unul singur, da – între primii 450 ai lumii?

Eu îi sfătuiesc însă pe toți cei care acum nu vor juca în Israel să își facă socotelile bine, căci calificarea la Jocurile Olimpice depinde de prezențele în Cupa Davis. Și să nu rămână cu gândul la competiția niponă din 2020…