SUNTETI AICI
ACASA > Inedit din tenis > Darren Cahill a vorbit într-un interviu despre Simona Halep, momentul Miami, dar și despre Andre Agassi sau introducerea coaching-ului în ATP

Darren Cahill a vorbit într-un interviu despre Simona Halep, momentul Miami, dar și despre Andre Agassi sau introducerea coaching-ului în ATP

darren cahill simona halep echipa

Darren Cahill, antrenorul Simonei Halep de doi ani, este principalul artizan al urcării compatrioatei noastre pe primul loc în clasamentul mondial de tenis WTA. Darren Cahill a acordat un amplu interviu pentru New York Times, în care a vorbit despre relația cu Simona Halep, despre momentul de cotitură de la Miami, despre lacrimile Simonei de după finala pierdută la Roland Garros sau despre necesitatea introducerii coaching-ului în concursurile masculine. Iată interviul acordat pentru cunoscutul cotidian american de antrenorul australian.




Ce ai învățat în perioadele în care îi antrenai pe Lleyton Hewitt și pe Andre Agassi și te-a ajutat să o duci pe Simona pe numărul 1 mondial?
Cei trei jucători pe care i-am antrenat sunt complet diferiți. Nu am găsit similarități între ei. Lleyton avea 12 ani când am început să lucrez cu el. Andre era deja o legendă când am început colaborarea, iar Simona e o jucătoare care vine dintr-o cultură diferită, din România, cu o presiune enormă pe umeri ca să reușească. Iar ea s-a descurcat incredibil de bine. Cred, de asemenea, cred că tenisul masculine și cel feminin, deși se joacă pe același teren, cu aceleași linii albe, sunt diferite, pentru că există o altă viteză, o altă putere, o altă forță. Pentru mine, tenisul masculin este mai mult alb șinegru, iar jucătorii văd în acest mod lucrurile. Ei pot primi informația și pot să o transpună în practică puțin diferit datorită celor trei factori pe care i-am prezentat mai devreme. Fetele văd jocul ceva mai colorat și totul devine mai complicat. Ai de făcut mai multe pentru a face lucrurile corect, deoarece nu poți lucre la o lovitură în mod special care să câștige meciul, așa că totul vine ”ambalat” cu o groază de emoție și nervozitate.
În tenis, ai început devreme cu analiza și video analiza, alături de Andre Agassi. Cât de mult o mai folosești? Și cât de mult s-a schimbat munca antrenorului?




Foloseam un system numit SportsCode, prin care analizam meciuri și puncte individuale. L-a ”furat” de la fotbalul Australian, de la echipa mea de acasă, Port Adelaide, în urmă cu 20 de ani. M-a costat 10.000 atunci, ceea ce însemna o avere, dar a meritat. Încă îl folosesc, dar probabil că nu pentru mult timp, deoarece acum toate informațiile ne sunt oferite de statisticile și informațiile Hawk Eye. Poți, de asemenea, să transmiți mesajul mai ușor arătând locul unde cade mai des mingea și alte lucruri care ne ajută să analizăm mult mai ușor lucrurile. De exemplu, după US Open, am luat diagramele direcțiilor mingilor pe care le-a trimis Simona din serviciu, dar și unde a trimis mingea la punctele importante. Nu avea nici o idee că de fiecare dată al doilea serviciu a ajuns pe forehand-ul Mariei Sharapova. A primit toate informațiile, a lucrat la asta și cred că acea înfrângere a transformat-o într-o jucătoare mai bună. A lucrat la serviciu patru săptămâni și și-a făcut al doilea serviciu mult mai imprevizibil, i-a imprimat mai mult spin și aavut o direcție mult mai bună.
Simona a spus că cea mai importantă lecție din carieră a fost acea scurtă despărțire de tine după turneul din Miami. Cum vezi tu lucrurile acum?
A fost greu, dar necesar. I-aș fi făcut un deserviciu dacă aș fi bătut-o pe spate, aș fi mers înainte și i-aș fi spus: ”Nu te îngrijora, vom rezolva lucrurile săptămâna viitoare”. Chiar dacă mă putea costa poziția de antrenor, a fost mai bine pentru ea pe termen lung să înțeleagă ce a făcut pe teren și să iasă mai bună din această încercare.
Pare că doar câțiva antrenori din circuit au această abilitate de a-și asuma un asemenea risc, de a rămâne fără serviciu. Jucătorii controlează foarte mult relația asta.

E un sistem puțin defect, nu? E un lucru greu de făcut pentru antrenor, fără discuție. Dar cred că atâta vreme cât tu ești corect cu tine și faci mereu doar ce e corect pentru jucător, e doar singură cale pe care trebuie să o urmezi, chiar dacă asta înseamnă că ai putea fi dat afară. Mereu am spus că există probabil o perioadă de 3-4 ani în care poți antrena un jucător pentru a umple coșul de cunoștințe și a-i oferi câtă informație poți. Practic, te lași tu pe tine fără serviciu, iar în tenis, deoarece lucrezi de regulă cu un singur jucător, poți să-i oferi doar acestuia informațiile necesare. E o perioadă scurtă comparativ cu alte sporturi sau cu sporturile de echipă, unde loturile se tot schimbă.




Ai spus că una dintre cele maimari schimbări din tenis este introducerea coaching-ului. Tu și Simona ați avut o conversație aparte la Miami, conversație care a generat multe discuții.
Pentru mine, coaching-ul din teren este cea mai mare schimbare și de asemenea va deveni cea mai mare schimbare pentru viitoarea generație de jucători, mai ales că și tenisul masculin o va adopta. Cred că este extraordinar că WTA a încercat-o și introdus-o și rezultatele sunt cele care sunt. Cred chiar că ar putea fi mult mai bine decât este în prezent. Cred că nu ar trebui limitat coaching-ul la o dată pe set. Acum antrenorii merg acolo și trebuie să condenseze informația pe care o dau jucătoarelor, pentru că au o singură șansă pe set să facă asta. E dificil, deoarece deseori ajungi acolo când jucătoarea ta pierde un set, așa că discuțiaare mai multă emoție decât strategie. Cred că ATP a făcut un pas în spate și a stat puțin în umbră și până la urmă au decis să încerce să testeze comunicarea cu cască. Care este ideea mea, de fapt: să încerce un scenariu cu căști, în care jucătorul, dacă vrea să comunice cu antrenorul în pauzele dintre game-uri să și ia casca, antrenorul să o pună pe a lui și să existe o conversație între cei doi, la fel cum se întâmplă și în antrenamente. Cred că e un lucru extraordinar să încerci să aduci tenisul mai aproape de realitate și să îl faci tot mai interesant.
Momentele de coaching sunt televizate. Cât de mult te reține acest lucru să îi spui Simonei chiar ce crezi?
Eu nu mă dau înapoi de la nimic pentru a câștiga un meci de tenis. Dacă trebuie să am un limbaj incredibil de tactic și să transmit un mesaj despre slăbiciunile adversarei, o voi face. Orice ar presupune câștigarea unui meci, eu o voi face. Evident, limbajul e puțin diferit, deoarece ești televizat și trebuie să ai grijă la ce vorbe îți ies din gură, dar în ceea ce privește informația care trebuie transmisă, am grijă să o transmit.
Cât de surprins ai fost când ai văzut că Simona a ajuns lider mondial după ce a câștigat un singur turneu în ultimele 52 de săptămâni?
Am fost surprins că a fost capabilă să facă asta după startul de an pe care l-a avut. A avut tenidinită patelară din noiembrie, decembrie anul trecut, așa că nu putea face prea multe. A intrat în startul sezonului cu o accidentare la genunchi despre care noi am crezut că se vindecase, dar nu a fost așa. Așa că anul nu a început, practic, decât de la Miami. Am avut o lungă conversație înainte de a începe să joace la Miami în care i-am spus că acesta ar fi, de fapt, turneul de început de sezon pentru ea și că noi trebuie să ne concentrăm pe lucruri diferită și să continuăm să creștem calitățile pentru a deveni o sportivă și o tenismenă mai bună și să nu ne mai îngrijorăm atât de mult în ceea ce privește cursa spre Singapore. Apoi am avut acel mic incident în Miami, care a reprezentat un alt start. Multe s-au petrecut în primele patru luni ale anului. Așa că faptul că acum a ajuns la Singapore din poziția de lider mondial este doar meritul ei. A câștigat un singur turneu și a fost unul mare, Madrid, dar a fost acolo, sus, de multe ori. A ajuns în finala de la Roma unde și-a sucit glezna la 5-2 cu două break-uri avans în fața Svitolinei în primul set, apoi a jucat în finală la Rolans Garros. A fost o adevărată dramă în Paris contra Jelenei Ostapenko. A plans nopțile luni întregi când se gândea la cât de aproape a fost și cât de bine a jucat și totuși trofeul i-a scăpat printre degete. Dar îi dau ei tot creditul pentru că după toate loviturile în stomac pe care le-a primit a fost capabilă să se ridice și să ajungă din nou în fazele superioare ale turneelor și să facă ceea ce a reușit. Ea e mult mai puternică atunci când crede în forțele ei.




Lleyton Hewitt e acum căpitanul echipei de Cupa Davis a Australiei și foarte implicat în educarea tinerilor australieni. Andre Agasii este antrenorul lui Novak Djokovic. Cum te simți acum, e ca și cum ai fi predat ștafeta?
Mă bucur că Andre s-a implicat în tenis și că este atât de pasionat de munca alături de Novak. Este cumva la fel ca în cazul meu cu Simona, căci eu o plac cu adevărat pe Simona ca persoană. Andre și Novak s-au cunoscut mai bine la telefon, începând cu Roland Garros, și au petrecut ore întregi discutând la telefon despre tenis și viață. Andre are un respect imens pentru Novak, ei sunt foarte buni prieteni acum, iar o parte din motivul pentru care Andre face asta este pentru că el chiar îl place pe Djokovic.
Dacă Serena Williams se va întoarce anul viitor, știind ce știi despre ea, crezi că poate să domine din nou tenisul, sau e prea mult la cei 36 de ani ai săi?
Cunoscând-o, e ava fi o mare problemă pentru toate fetele din circuit. Nu e nici o șansă, după părerea mea, ca Serena să se întoarcă în circuit și să dea doar 50%. Ea va da mereu 100% pe teren.

Leave a Reply

Top
Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. More Info | Close