În Terenul Fanilor revine Marcu Czentye. Acesta a scris despre victoria extraordinară obținută de Simona Halep în fața americancei Lauren Davis, o partidă la care probabil ne vom raporta mulți ani de acum înainte. Vă invit să citiți textul de mai jos, nu înainte de a vă reaminti că dacă vreți ca textele voastre să apară la rubrica Terenul Fanilor nu trebuie decât să mi le trimiteți pe Facebook sau pe adresa de e-mail contact@doartenis.ro.
Dis-de-dimineață la Melbourne umbra nu-ți oferă o temperatură mai răcoroasă de 30 de grade celsius în aceste zile de vară australiană. Razele Soarelui, puternice, îți pătrund cu ușurință în piele, devenind realmente iritant.
Nu mai sâcâitor însă decât gândul de a juca cu dureri atroce la gleznă, împotriva unei jucătoare mult prea entuziasmate pentru a putea fi învinsă.
După 3 ore și câteva minute de joc, Simona Halep trăiește un coșmar, dar nu disperă. După 2 seturi muncite și echilibrate, tabela indică 10-11 în decisiv, 0-40, iar glezna nu uită s-o anunțe pe Halep că orice efort suplimentar o va costa câteva secunde în care tot ce va simți va fi durere.
Cu nervii ținuți în frâu, Simona servește excelent, se ajută de câteva greșeli neforțate ale jucătoarei americane în vârstă de 24 de ani, Lauren Davis, și salvează, una câte una, 3 mingi de meci.
Și-ai fi crezut că momentul de cotitură a fost bifat, iar toate lucrurile vor merge înspre bine, din acea clipă.
Ei bine, nu și într-un tur 3 la Australian Open, unde Davis mărșăluiește cu tot ce are înspre optimile de finală. A urmat un rollercoaster emoțional, care a conținut, printre altele, o pauză de 6 minute luată ca time-out medical de Davis, cu scopul de a trata o umflătură la deget.
Dureri fizice cumplite de ambele părți, strâns din dinți și… 6 minute cât o veșnicie de amorțire pentru Halep, care aștepta mai mult absentă decât prezenta revenirea adversarei pe teren. Dar lupta n-avea altceva de făcut, decât să continue.
Cu un backhand care a traversat unghiuri nebănuite de Simona, Lauren a izbutit să exercite o presiune inumană pe jucătoarea din România, un fapt uimitor având în vedere fizicul firav al americancei, înaltă de 1,57 m, și cântărind numai 55 kg.
Dar Simona a luptat cu încăpățânarea-i caracteristică, neuitând să fie mai agresivă decât de obicei. Diminuată de carențele fizice, jocul Simonei a fost plăcut surprinzător, în multe instanțe, Halep preluând inițiativa în puncte și dictând cu încredere și precizie direcția mingii.
Mai experimentată, dar poate că și mai îndurerată decât Davis, Halep a apăsat eficient cu serviciul pe final, rupând ghinionul de la 13-13, și câștigând 2 dintre cele mai prețioase game-uri adjudecate până acum într-un turneu de grand slam.
Este, indubitabil, meciul turneului până acum la Openul Australian, și unul din cele mai intense pe care le-a jucat Simona vreodată. 3 ore și 47 de minute de agonie, încheiate cu extaz… un extaz de care Simona s-a putut bucura foarte reținut, rămânând cu zero resurse de energie după acest meci crâncen.
„Sunt aproape moartă” și „nu știu dacă mă mai doare glezna, pentru că n-o mai simt”. 2 declarații scurte oferite de Simona pe teren, la finalul meciului, care indică gradul de implicare pe care Halep l-a investit în misiunea de a atinge optimile de finală la AO.
Halep ajunge la 10 victorii consecutive în circuit, mental stă mai bine ca niciodată, dar fizic traversează un moment extrem de complicat. Urmează Osaka, un nou haos în care doar spiritul de sacrificiu inuman al Simonei o poate califica în sferturi.
Indiferent de continuarea parcursului la Melbourne, Simona începe să-și clădească o reputație demnă de număr 1 WTA, un lider de circuit care stăpânește în prezent arta de a uita să renunțe.
