22 iunie 1981. O călduroasă zi de vară la Londra. După regalul oferit de Bjorn Borg și John McEnroe în ultimul act din 1980, Wimbledonul freamăta din nou.

Căpșunile inundate în frișcă și faimoșii copii de mingi îmbrăcați în verde așteptau sosirea toreadorilor îmbrăcați în albul atât de specific Wimbledonului.

Pe Centre Court, în jurul orei 15, John McEnroe își face apariția. După înfrângerea la limită din Duelul Secolului purtat împotriva lui Borg în anul precedent, rebelul fără cauză al tenisului își pornea cruciada pentru primul titlu în Regatul tenisului.

Adversarul său a fost un compatriot, Tim Gullikson, un jucător cu veleități foarte bune, dar departe de a fi vreo sperietoare.

Primul set avea să fie și cel mai echilibrat al partidei. Mai mult decât atât, acest prim act al partidei avea să rămână definitiv în istoria sportului alb.

După ce servește și mingea lovește tușa, McEnroe își pierde cumpătul. Motivul? Arbitrul de la scaun strigă out. De atât a avut nevoie Big Mac pentru a izbucni în probabil cea mai faimoasă criză de nervi din istoria tenisului.

“You can’t be serious, man! You cannot be serious!”. Acestea au fost cuvintele care l-au indirect în istorie pe marele McEnroe.

Câteva game-uri mai târziu, Big Mac a erupt mult mai violent și a fost nevoie de apariția unui supervisor pentru a se potoli situația definitiv.

Cu toate că a pierdut punctul, McEnroe, în dulcele stil clasic, a reușit să se impună fără emoții în partida cu Gullikson, în minimum de seturi.

După această partidă, John McEnroe a avut parte de un turneu facil până în finală. Acolo avea să își întâlnească vechiul prieten și rival. Pe Bjorn Borg. De această dată, meciul a fost aproape unidirecțional în direcția americanului. De altfel, comentatorii mai avizați aveau să afirme peste ani că victoria lui McEnroe vine ca o consecință asupra studierii greșelilor făcute în faimoasa finală din 1980.

După aproape trei ore și jumătate, McEnroe avea să izbucnească într-un strigăt gladiatorial. În sfârșit, Superbrat devenea campionul Wimbledonului.

Ca o consecință firească a evenimentului din primul tur, McEnroe a devenit primul campion neinclus în Hall of Fame-ul Wimbledonului (avea să fie inclus ulterior). Drept răspuns, McEnroe, în stilul profund rebel cu care a obișnuit asistența, a boicotat Balul Campionilor de la Wimbledon.

Acest triumf avea să deschidă calea următoarelor succese. Deși a pierdut finala din anul următor, în fața unui alt mare inamic, Jimmy Connors, marele McEnroe a revenit cu alte victorii la Wimbledon în 1983 și 1984.

La 39 de ani distanță, acest eveniment din prima zi a Wimbledonului din 1981 pare un SF. Pentru o asemenea abatere, orice jucător din zilele noastre ar fi exclus pe loc din turneu și foarte probabil ar primi interdicție și pentru ediția următoare. Din fericire, Big Mac a jucat în vremuri normale, în care lumea nu judeca omul atât de superficial. Alte vremuri, cu siguranță mai frumoase, nu-i așa?