Serena Williams este un personaj fascinant atât pe teren cât şi în afara lui. Un personaj, cu foarte muşţi fani, dar şi cu foarte mulţi contestatari. Ea a răspuns deschis, aşa cum ăi este stilul, unui interviu senzaţional realizat de cei de la L’Equipe. Interviul este realizat după modelul prima dată – ultima dată. Îjl puteţi citi în  cotninuare. Vă asigur că este savuros.

L’Equipe: Prima dată când tenisul ţi-a oferit o bucurie?

Serena Williams: Joc de atâta vreme… Am început la trei ani! Dar cred că prima mare bucurie am simţit-o la opt ani, când am câştigat primul turneu în Compton, California, unde locuiam atunci. M-a făcut foarte fericită.

Ultima dată când ai vrut să omori pe cineva, un arbitru sau o adversară?

Serena Williams: De fiecare dată când joc! Încerc să fiu foarte amabilă şi drăguţă în afara terenului, dar când intru pe teren, devin o cu totul altă persoană. Din momentul în care dau mâna la fileu cu oponenta mea, la finalul meciului, totul se termină. Înţelegeţi ce vreau să spun? Chiar şi împotriva lui Venus, sau a oricui altcineva, încerc să fiu cât mai serioasă în fiecare joc. Nu aş putea spune că devin un animal… Este vorba de faptul că tenisul e meseria mea, e viaţa mea, e felul meu de a trăi. Tenisul e viaţa mea.

Prima dată când ai crezut că ai un destin?

Serena Williams: Săptămâna trecută… Nu, de fapt acum trei săptămâni. Nu pot explica… Am simţit că tenisul e destinul meu. Nu sunt bună de nimic în afară de tenis.

Ultima dată când ai plâns pe teren?

Serena Williams: Tenisul nu m-a făcut niciodată să plâng, nu m-a supărat niciodată. Nu mi-a adus decât fericire.

Prima dată când ai scris pe Twitter?

Serena Williams: Nu-mi amintesc primul meu tweet! Au trecut doi ani! (râde)

Ultima dată când te-ai aşteptat să câştigi un titlu de Grand Slam?

Serena Williams: La US Open în 2011. În Australia, anul acesta, am fost mai puţin sigură că voi câştiga, deoarece eram accidentată. Dar încă mai cred că pot câştiga toate turneele de Grand Slam la care joc.

Prima dată când ai văzut Parisul?

Serena Williams: A fost în 1997. Am stat la Hotel Meridien. A fost drăguţ, dar iniţial am avut impresia că totul e foarte mic! În America totul e mare: camere imense, casele sunt imense… Chiar şi o micuţă casă de la noi este mai mare decât o casă în Paris! A trecut 15 ani de atunci… Chiar şi maşinile voastre mari sunt mici! Dar iubesc Parisul! Am fost imediat captivată de el.

Ultima dată când, copil fiind, ai văzut Compton (o suburbie violentă a Los Angelesului, unde ea a petrecut primii ani de viaţă)?

Serena Williams: Da, îmi amintesc. Mă antrenam cu Venus când tatăl meu a venit cu o maşină imensă. Ne-a spus că mergem în Florida. Am fost puţin tristă. Era vară şi abia trecuseră trei zile de şcoală. Aş fi vrut să îmi iau la revedere de la prieteni, dar nu am putut.

Primul lucru pe care l-ai gândit după ce ai câştigat la Charleston?

Serena Williams: Am spus: „Yeah… Ai câştigat din nou!” Dar nu am început să ţopăi şi să sar în toate direcţiile de fericire. A fost plăcut să câştig din nou.

Ultima dată când ţi-ai dorit să nu fi jucătoare de tenis?

Serena Williams: Acum cinci ani, cred. Am jucat o groază, eram obosită. Dar niciodată nu am vrut cu adevărat să mă opresc.

Prima dată când ai realizat că nu eşti nemuritoare?

Serena Williams: Am ştiut asta de când eram copil. De la început. Am realizat că nu există eternitate, că murim după ce îmbătrânim. Există copii care cred că viaţa e eternă? Eu niciodată nu am crezut asta. Este un ciclu al vieţii. Prima dată când m-am confruntat cu moartea a fost la moartea unuia dintre iepurii mei, apoi a pisicii. Am fost atat de tristă…

Ultima dată când ai crezut că viaţa e frumoasă?

Serena Williams: Anul acesta, în ianuarie. Am fost cu adecărat fericită, totul părea să fie minunat. Eram în Australia. M-am simţit bine, este un loc superb… Am fost doar fericită.

Prima dată când ţi-ai dorit să ai un soţ, un câine, trei copii şi o viaţă normală?

Serena Williams: Niciodată!

Ultima dată când ţi-ai dorit să fii sora ta, Venus?

Serena Williams: Întotdeauna! Toată viaţa mea, de când m-am născut până la 17 ani am vrut să fiu Venus. Deoarece ea e mai mare şi mai înaltă (Venus e cu 15 luni mai mare ca Serena şi cu 10 cm mai înaltă), am privit-o mereu de jos. Ştiţi că atunci când eşti sora mai mică, sora ta mai mare îţi pare cea mai tare din lume, incredibilă. Vroiam absolut tot ce avea ea. Apoi, ea era foarte slabă când eu eram foarte puternică. Abia după 18 ani am început să învăţ să mă iubesc pe mine. Da, adevărat. După aceea, nu ştiu exact din ce clipă, am început să mă consider pe mine frumoasă.

Prima dată când ti-a plăcut cineva sau ceva mai mult decât tenisul?

Serena Williams: Nu îmi amintesc când m-am îndrăgostit prima dată. Dar acum 4 ani, am iubit un bărbat. Dar ne-am despărţit. Nu e uşor să ai o relaţie când eşti în circuit.

Ultima dată când te-ai simţit slabă, fragilă?

Serena Williams: Chiar acum. Nu pe terenul de tenis, dar fragilă înăuntrul meu. Tocmai m-am despărţit de cineva, o despărţire dificilă. Aceasta e viaţa. Da, viaţa mea e foarte complicată. Desigur, am o viaţă minunată. Mă simt norocoasă. Toate oportunităţile pe care le-am avut… Există atâţia oameni cu cancer, pe moarte, copii care nu au părinţi. Într-o zi am văzut un cerşetor fără mâini. I-am dat pantofii mei. Am compasiune pentru toţi cei aflaţi în situaţia asta. Lucrurile mereu pot fi mai rele decât sunt în prezent. Deseori cred asta.

Ultima dată când ai dansat până la epuizare?

Serena Williams: În ianuarie sau februarie. Am dansat toată noaptea. Mi-a plăcut la nebunie! Mă simt liberă dansând. Da, mă simt la fel ca oricine altcineva care dansează.

Primul lucru pe care îl vei face dacă vei câştiga Roland Garros-ul?

Serena Williams: Voi bea un pahar de vin. Un vin bun de Bordeaux. Atât.

Prima dată când te-ai simţit singură?

Serena Williams: Eu sunt mereu înconjurată de cineva. Mai întâi, o am pe Venus. Aşa că nu sunt niciodată singură.

Ultima dată când te-ai rugat pentru o victorie?

Serena Williams: Niciodată nu mă rog pentru o victorie. Sunt o persoană foarte religioasă şi mă rog la fiecare fază a meciului. Dar mă rog să fiu sănătoasă, să joc bine, ca Dumnezeu să îmi dea puterea să trec toate testele la care sunt supusă.

Ultima dată când i-ai spus tatălui tău „Te iubesc?”
Serena Williams: Astăzi şi în fiecare zi. O spun foarte uşor părinţilor, surorii şi câinelui meu. Altfel, nu e atât de uşor să rostesc vorbele astea.

Primul lucru pe care îl vei face când te vei retrage?

Serena Williams: Niciodată nu m-am gândit la retragere. Dar sunt deja liberă să fac orice vreau să fac. Întotdeauna m-am simţit liberă. Dacă vreau o prăjitură cu ciocolată, o mănânc. Beau, dansesz, ies în oraş, fac tot ce vreau.

Ultima dată când ai regretat ceva ce ai spus sau ai făcut?

Serena Williams: Săptămâna trecută. Des, într-adevăr. Am spus multe lucruri pe care le regret. Noi facem zilnic greşeli, pentru că nu suntem perfecţi. Nu încerc să fiu perfect pentru că este imposibil. Trebuie să trăim cu asta.

Prima dată când ai fi vrut să fi o femeie albă, nu de culoare?

Serena Williams: Niciodată! Iubesc să fiu femeie neagră. Reprezint atât afro-americanii dar şi oamenii de culoare în general. Niciodată nu am vrut să mă schimb. Sunt atât de mândră de culoarea mea! Ştiu mulţi oameni de culoare care ar vrea să fie albi. Cred că e o nebunie. Eu sunt foarte fericită cu persoana mea şi cu cine sunt.

Ultima dată când ţi-ai fi dorit să fi bărbat?

Serena Williams: Niciodată nu mi-am dorit să fiu bărbat. Iubesc să fac cumpărături, să fiu bine îmbrăcată. Dacă aş fi bîrbat, atunci cu siguranţă aş fi gay. Iubesc hainele şi bijuteriile şi… iubesc bărbaţii. Pe de altă parte, este adevărat că trăim într-o lume a bărbaţilor. Am o viaţă minunată dar cred că aveam parte de mai multe lucruri dacă eram bărbat. Aş fi avut mai multă putere. Câteodată, în afaceri, sunt obligată să fiu însoţită de un bărbat pentru negocieri, pentru că unii nu au nici un fel de respect pentru o femeie. Da, în afaceri e diferit şi acest lucru mi-a deschis ochii.

Prima dată când ai crezut că bărbaţii sunt mai fragili decât femeile?

Serena Williams: Cred că bărbaţii sunt, în general, fragili. Este un lucru bun, pentru că ei exprimă sentimente. Dar nu îmi plac bărbaţii slabi! Îmi plac cei tari, puternici. Îi iubesc pe cei care nu plâng niciodată. Ei pot spune ce simt, OK, dar să nu plângă! Eu, de-a lungul vieţii, nu mi-am exprimat emoţiile. Mereu am ţinut şi ţin totul înăuntrul meu. Oricum, pe scurt, bărbaţii sunt cu adevărat mai puternici decât noi. Dacă ar trebui să joc împotriva unui bărbat nu aş avea nici o şansă!

Ultimul tău titlu de Grand Slam, cel de la Wimbledon 2010, a fost mai important decât primul, cucerit la US Open 1999?

Serena Williams: A fost mai slab decât primul, pentru că nimic nu poate bate sentimentele trăite la prima victorie de Grand Slam. Dar a fost emoţionant şi ultimul, desigur.

Prima dată când ai cucerit Roland Garros-ul. Îţi aminteşti emoţiile de atunci?

Serena Williams: Greu! A fost în 2002, contra lui Venus! Eram emoţionată înaintea meciului, deoarece credeam că niciodată nu voi câştiga finala. Eram sigură că Venus se va impune. Dar am câştigat! Şi a fost o nebunie! Ea a jucat foarte bine, era numărul 1 mondial, şi era incredibilă pe zgură! Această victorie a schimbat totul în cariera şi în viaţa mea, deoarece după acest meci am început să cred mai mult în mine. Nu am mai fost „sora mai mică” a lui Venus.

Ultima dată când ai visat?

Serena Williams: Sunt o mare visătoare. Noaptea visez prostii! Nu ţi le pot spune. Visul meu? Visez doar să fiu fericită şi să fiu în continuare sănătoasă. Iar acesta e un lucru cu adevărat important.