În Terenul Fanilor revine Florin, care scrie despre succesul de la Shanghai al lui Novak Djokovic şi despre lupta pentru locul 1 ATP, care pare mai pasionantă ca oricând.
AICI revedeţi pozele de la festivitatea de premiere de la Shanghai
Dupa ce castigi turneele de la Beijing si Sanghai, ai China la picioare si numele ti-l rostesc cu respect 1 miliard de oameni. Imparatii chinezi nu aveau mai multi ”supusi” si nici copii de abia 6-7 ani nu purtau insemnele nationale, pe care sa le fluture cu mandrie. Drapelul sarb era vazut prin toata imensitatea arenei, si pana si copiii il fluturau. Cand mii de oameni scandau No-le, ii insuflau sarbului putere, si poate ca ultimele puncte facute se datoreaza si publicului care l-a purtat catre victorie. Este drept ca si “Del-Po” suna bine in chineza, dar fanii argentinianului au fost cu mult mai putini si nu atat de vocali.
Finala turneului de la Sanghai ne-a privat de o noua intalnire de gradul 3 intre primii doi clasati in ierarhia ATP, pentru ca Nadal a fost scutit de o noua confruntare riscanta, el cedand in semifinala in fata uriasului Del Potro, care ne-a aratat din nou un tenis de mare clasa, de forta, dar si de precizie. Cand ai 198 cm. este o mare performanta sa lovesti slice, dar el a facut-o deseori cu… efect.
Dupa un set care s-a incheiat cu 1-6 (nu a lipsit mult sa fie chiar 0-6) , argentinianul s-a trezit efectiv si a profitat de cateva erori ale lui Djokovic, care a traversat o perioada lipsita de echilibru si la propriu si la figurat, si a capturat setul al doilea cu 6-3 dupa ce a pornit cu 3-0. Acum ritmul sarbului nu l-a mai deranjat si a pus si el presiune pe coltul din dreapta cu forehanduri formidabile care veneau cu o viteza de circa 160 km pe ora. Maestrul defensivei, l-am numit pe Djokovic, a scos cat a scos mingi aproape imposibile, dar DelPotro nu gresea si un nou trasor devenea imparabil.
Setul decisiv ii arata pe argentinian foarte montat iar pe sarb foarte nervos (chiar a lovit cu piciorul reclama sponsorului principal-Rollex) si fiecare jucator si-a castigat ghemul pana la 6-6. Este drept ca Nole nu a prea avut mari probleme in a le lua, in schimb pe serviciul lui Martin se duceau lupte grele. Sarbul a avut destule sanse de a face break-ul, dar serviciile ca din tun pe care le primea restabileau egalitatea. Tiebreak-ul s-a incheiat cu 7-3 si s-a consumat in nota de dominare “europeana”, fiindca Nole a riscat, a atacat, si mai ales a pus in lupta o arma pe care o foloseste mai rar, lungul de linie cu reverul, care cand intra este decisiv.
Baselul, Parisul si Londra au darul sa stabileasca ierarhia finala a lui 2013.
in tiebreak s-a adeverit expresia: “daca clipesti, pierzi punctul”
cam asta a facut delpo, pacat, diferenta s-a facut la vreo 2 puncte in tiebreak, dar a platit tribut primului set
de-aia iubesc eu atat de mult constanta