Ieri, 23 mai 2015, Victor Crivoi s-a retras din activitatea de jucător şi a început-o pe cea de antrenor. Ne-a anunţat acest lucru după ultima minge. Pe noi, cei 20 de spectatori care au urmărit meciul său cu Dmitry Popko (Kazahstan, 18 ani – 549 ATP), stând în picioare pe aleea parcului Herăstrău de lângă teren,  sprijiniţi de gardul despărţitor şi suflând în ceafa jucătorilor, atunci când aceştia se odihneau în pauze. Pe latura cealaltă, pe iarbă, erau nişte scaune unde stătea şi directoarea turneului, cunoscuta arbitră Mihaela Testiban. Erau alţi 10 spectatori în zona aceea.

Deşi a pierdut meciul cu 4-6, 6-7(1), Victor Crivoi  a făcut anunţul parcă uşurat: „Gata! Ultimul meci pe anul ăsta”. De înţeles, era cald, iar condiţiile de concurs, absolut primitive. La câte asemenea alte turnee a participat Victor Crivoi, normal că i-a ajuns.

Când scriam, în unul dintre articolele trecute, că circuitul ITF/Futures este un Purgatoriu al tenisului, am fost blând. După finala turneului de la baza BTT cred că pot să cobor şi mai mult pe scara Divinei Comedii a lui Dante Alighieri şi să afirm că ieri am văzut Infernul tenisului. Nu poţi decât să te pleci în semn de respect în faţa jucătorilor şi jucătoarelor care evoluează săptămână de săptămână, în aceste condiţii.

În primul rând, aş remarca lipsa copiilor de mingi, ceea ce-i obliga pe jucători ca între puncte, vlăguiţi de efort şi de căldură, să le culeagă ei înşişi. Când, după un serviciu ratat, mingea rămânea lângă fileu, nu mai era posibil acest lucru şi se juca punctul aferent serviciului 2 cu mingea în teren. Tabelă de scor, evident, nu exista, dezavantaj compensat însă de arbitru care anunţă după fiecare ghem scorul general. Arbitru care, în pauza dintre seturi, a dat o mână de ajutor la curăţatul liniilor. Acelaşi arbitru ţinea şi socoteala apei necesare jucătorilor. La întrebarea doamnei Testiban – la pauza dintre seturi – dacă e nevoie de ceva, arbitrul a solicitat apă, indicând printr-un gest că ambii jucători mai au doar de un deget apă. Directoarea turneului  i-a adus prompt două sticle de apă. Motivele pentru care nu se făceau provizii pe teren nu era economia, căci printre sponsori se număra un producător de apă minerală, ci lipsa oricărui dispozitiv frigorific, fie el ladă sau geantă. Aşa că, la peste 30 de grade, o sticlă foarte rece nu se încălzea prea tare până la sfârşitul setului, căci jucătorii o ascundeau de soare în geanta cu echipament. Consider că toate aceste neajunsuri puteau fi evitate, măcar la finală, apelându-se la voluntariat.

Festivitatea de premiere a fost una reuşită, căci la momente festive ne pricepem foarte bine pe meleagurile noastre, avem tradiţie. În cadrul ei, Victor Crivoi a repetat anunţul de retragere, specificând totuşi că va mai juca în ţară, pentru că îi face mare plăcere. Nu-l mai văzusem pe Victor până acum. E un tip vesel, simpatic, cu prestanţă.

Meciul a fost unul echilibrat. Victor a dominat setul 2, având un break înainte încă din start, dar condiţia fizică şi-a spus cuvântul şi a cedat pe final. Altfel, el a fost cel care a dat culoare jocului cu numeroase scurte şi slice-uri. Popko, un pusher foarte puternic şi foarte precis, cu extrem de puţine greşeli neforţate. Firesc, în aceste condiţii ca Victor, la cei 32 de ani ai săi, să obosească, după ce a fost nevoit să-şi câştige aproape toate punctele, adeseori după schimburi istovitoare. Sunt şanse bune ca peste ani, noi, cei 30 de spectatori de ieri, să ne mândrim cu faptul că l-am văzut pe Dmitry Popko jucând în Herăstrău.

Trist este că Federaţia nu a marcat în niciun fel retragerea lui Victor Crivoi, care a jucat timp de 12 ani în circuitul profesionist, având ROU trecut după nume, şi a atins în anul 2009 poziţia 75 în clasamentul ATP. Desigur, nu o recompensă materială, căci după cum am aflat tot de pe site-ul nostru, priorităţile sunt cu totul altele la Federaţie, dar Victor Crivoi ar fi meritat măcar un gest simbolic. Dar, poate există un asemenea proiect şi nu ştim noi!

În schimb, noi, fanii tenisului românesc, îţi mulţumim, Victor Crivoi!

În încheiere, ne cerem scuze cititorilor pentru lipsa fotografiilor, dar un accident tehnic stupid la aparatura corespondentului nostru a dus la pierderea acestora. Astfel, observăm cum amatorismul în management devine contagios.

Corespondenţă specială pentru doar tenis.ro: Dragoş Marinescu