În Terenul Fanilor revine Marcu Czentye, un tânăr deosebit de talentat, care scrie despre momentul cel mai arzător al tenisului mondial: turneul de la Roland Garros. Vă invit ssă citiți un text scris cu multă pasiune și dăruire de un mare iubitor al sportului.

E liniște. La fel ca în Paris, în România vântul adie și își alternează momentele de acțiune cu razele soarelui. Mai puțin timid decât și-ar dori jucătorii ajunși în capitala Franței pentru cel de-al doilea grand-slam al anului, acesta îngreunează antrenamentele starurilor pe care milioane de fani așteaptă să le vadă și sporește în același timp dificultatea prin care trec jucători și jucătoare tineri sau dornici de (re)afirmare, care se zbat în aceste zile în labirintul imprevizibil al calificărilor.

Într-o atmosferă nu tocmai îmbietoare pentru tenis, în care trebuie să dea totul, dar sunt imboldați prea puțin din exterior, zeci de tenismeni țintesc cel puțin o participare în primul tur al competiției propriu-zise, în care să se bucure atât cât pot, după cinci zile istovitoare, de un meci disputat în prezența unui număr de spectatori mai puțin sau mai mult restrâns.

Sunt zile lipsite de tevatură, însă care prevestesc gălăgia și entuziasmul pe care un turneu de Mare Șlem îl aduce în rândurile suporterilor înfocați, simpatizanților și privitorilor al căror dor de tensiunea unei astfel de competiții este pe cale să fie potolit.

În ceea ce privește Roland Garros, sunt oameni care afirmă că turneul nu poate fi catalogat la fel de somptuos precum Wimbledon-ul și există persoane care găsesc în el un șarm aparte, oarecum tipic Parisului. Cert este că slam-ul francez este unic, și chiar dacă rapiditatea jocului pe zgură nu poate fi pe placul tuturor, farmecul adidașilor și șosetelor murdărite de zgura roșiatică, praful ridicat și alunecările jucătorilor pe această suprafață reprezintă elemente care deosebesc acest grand-slam de celelalte și îi oferă un plus la capitolul originalitate.

Și dacă nu ar exista aceste particularități, un turneu de mare șlem oferă printre multe altele meciuri de cinci seturi surprinzător de pasionante pe tabloul masculin. Cu precădere în primele trei tururi, este întotdeauna fascinant să observi cum doi jucători care ar putea fi incluși în categoria „mediocri” reușesc prin combinația de abilități care se ciocnesc să producă spectacol tenisistic de o valoare inestimabilă. De asemenea, eliminările subite ale favoriților și un traseu cutezător al unui jucător venit din calificări compun farmecul unei astfel de întruniri de mare prestigiu din lumea tenisului.

Probabil că în complex se realizează ultimele retușări, tenismenii de top se pregătesc să își atingă apogeul din punct de vedere fizic și al jocului, iar suporterii așteaptă cu nerăbdare începerea Roland Garros-ului. Este primăvară târzie și în următoarele două luni tenisul va intra în perioada de maxim impact, în care pentru un număr simandicos de oameni va deveni principalul interes.

Parisul și organizatorii sunt pregătiți, iar în câteva zile mii de suporteri purtând pălării vor asista la înfruntări memorabile. Vor fi multe lovituri aterizate pe linii, mulți ași, multe puncte captivante, câteva execuții ieșite din comun (de urmărit în acest sens ar fi, printre alții, Roger Federer, Rafael Nadal și Simona Halep) și, să sperăm, puține sau chiar nicio accidentare.  Indubitabil, va fi un eveniment sportiv plăcut, pe care românii vor vrea să și-l amintească ca fiind unul istoric. Ultima parte rămâne de văzut…