SUNTETI AICI
ACASA > Inedit din tenis > ATP Challenger Brest: Începutul poveștii lui Roger Federer

ATP Challenger Brest: Începutul poveștii lui Roger Federer

Roger Federer, Brest (1999)

După 13 ani, tenisul a revenit în orașul francez Brest, cu ocazia unui nou turneu Challenger (19-25 octombrie). Acest turneu a mai fost organizat între 1988 și 2002, iar printre numele mari care au câștigat aici s-au numărat Cédric Pioline (1990), Fabrice Santoro (1991) și Roger Federer (1999).

Pe 31 octombrie 1999, Roger Federer – pe atunci o mare speranță a tenisului și cel mai bun junior (1998) – îl învingea în finală pe Max Mirnyi și câștiga la Brest primul său turneu din circuitul profesionist. De altfel, acesta este și singurul turneu Challenger câștigat de elvețian în carieră. Așa a început povestea lui Roger Federer.

Anii au trecut…

2009 – „Bună, sunt Roger!“. Jurnalistul de la Telegram of Brest, Ronan Tanguy, a rămas fără cuvinte când a văzut „un număr ciudat“ pe ecranul telefonului mobil și a auzit o voce inconfundabilă pentru orice fan al tenisului. Șase luni încercase jurnalistul francez să obțină un interviu de la Roger Federer. Mai întâi a primit un refuz de la echipa elvețianului: „Vezi, Roger primește atât de multe cereri din toată lumea!“. Apoi, interviul i-a fost promis de agentul lui Federer, Tony Godsick, dar nu s-a mai putut concretiza din cauza eliminării neașteptate a lui Federer în primul meci de la Paris-Bercy, în fața lui Julien Benneteau. În cele din urmă, Ronan Tanguy s-a resemnat și a renunțat la idee, așa că surpriza a fost cu atât mai mare, când a auzit vocea lui Federer la celălalt capăt al firului.

Subiectul pentru care Tanguy îl contactase pe Federer îi atrăsese atenția acestuia din urmă: „Am vrut să discutăm despre primul său titlu la profesioniști, câștigat acum 10 ani la Brest.”

Așadar, după încheierea sezonului 2009, elvețianul l-a sunat pe jurnalistul francez: „Pentru mine acest subiect este mult mai important decât este pentru media. Oamenii din presă uită repede, mai ales din cauza succesului pe care l-am avut după aceea. Dar și eu a trebuit să joc turnee mici… Pentru un jucător, primul titlu câștigat este unic, ți-l amintești mereu cu plăcere. Probabil că la începutul carierei trăiești cele mai dramatice momente, pentru că vrei să joci cât mai bine, vrei să intri în Top 100, vrei să demonstrezi că meriți să fi acolo, să arăți cât de bine poți să joci… Așa că pentru un jucător tânăr, câștigarea unui turneu Challenger este foarte importantă. ”

Când a venit la Brest, în 1999, Roger Federer era doar o speranță a tenisului. Numărul 66 în ierarhia ATP, jucase semifinale la Viena, sferturi la Basel, Rotterdam și Marsilia, îl învinsese pe Carlos Moya, numărul 5 la acea vreme, dar rezultatele sale nu erau atât de impresionante precum cele ale lui Lleyton Hewitt sau Marat Safin, jucători din aceeași generație.

„Când a ajuns aici nu știam foarte multe despre el“, își amintește François Derrien, directorul turneului. „Cu un an în urmă, fusese numărul 1 la juniori. Ne așteptam să calce pe urmele lui Pioline, Krajicek Kucera, sau a altor jucători care jucaseră bine aici în trecut. Dar atunci când l-am văzut că devine din ce în ce mai bun cu fiecare meci câștigat, am realizat că nu era doar un jucător bun. Era un fenomen. Era capabil de lucruri pe care nu le mai văzusem la niciun jucător până atunci, era deasuprea tuturor.“

Favorit 1 la turneul de la Brest (favorit 2 era suedezul Magnus Gustafsson, în Top 10 în 1991), Federer a început turneul cu un meci greu împotriva lui Lionel Roux, numărul 191 ATP, reușind să revină și să câștige meciul după pierderea setului 2. Avea să fie singurul set pierdut de Federer în acea săptămână. În drumul spre finală a trecut de Rodolphe Gilbert, Michael Llodra și Martin Damm. Adversarul din finală, Max Mirnyi, unul dintre jucătorii cu cel mai bun serviciu din circuit, urma să îi pună probleme mai târziu, în 2002-2003, când Federer era deja în primii 10 jucători ai lumii. Dar în acea zi din 1999, elvețianul s-a impus fără probleme, în 2 seturi, cu 6-3 7-6. „M-am simțit foarte bine în acel meci și am jucat foarte bine împotriva unui jucător foarte periculos“, își amintea el.

După ce a câștigat mingea de meci, Federer a alergat spre echipa sa pentru a sărbători împreună cu antrenorul Peter Carter. „Foarte rar merg în tribune pentru a sărbători alături de antrenor și de familie. Dar în Brest am alergat spre ei. Am vrut să îi strâng mâna lui Peter. Pentru mine a fost un moment special și am vrut să îi arăt asta. Peter mă cunoștea de când aveam 10 ani, trecusem prin multe împreună.”

Turneul de la Brest rămâne o bornă importantă în cariera elvețianului, și în același timp o amintire frumoasă pentru spectatorii prezenți în tribune în acea săptămână. În cuvintele lui Francois Derrien: „Nu voi uita niciodată cât de flexibil era și cum plutea pe teren. Tenisul părea atât de simplu pentru el…”.

Roger Federer și Max Mirnyi la ceremonia de premiere

Leave a Reply

Top