În continuare vă invit să citiți cronica zilei a doua, așa cum a fost simțită și percepută de corespondentul Doartenis.ro, Marcu Czentye. Un băiat extraordinar de talentat, căruia sunt foarte mândru că îi pot publica textele.

Peste șapte mii de români, ale căror inimi au bătut simultan în Sala Polivalentă astăzi, timp de aproximativ patru ore, nu au putut stopa superioritatea echipei Germaniei. Încurajările exemplare și intimidarea produsă asupra oponentelor nu au iscat succesul mult dorit, iar România necesită acum încă un an pentru a reveni în elita tenisului feminin.

Confruntarea mult așteptată a acestui sfârșit de săptămână, Simona Halep vs. Angelique Kerber, a început cu un tenis rapid. Montate la miza încleștării, Simona și Angelique au arătat încă din start abilități de top la retur. Lovind năprasnic cu forehandul în lung de linie, Angie s-a instalat la conducere cu break, însă reverul în cross al Simonei i-a anulat parte din avantaj. Totuși, când primul serviciu a intrat prea rar, iar al doilea a fost prea moale, șansele Simonei s-au diminuat considerabil. Campioana de la Australian Open s-a impus în punctele semnificative, accelerând cât era nevoie în fața unei Simone ce și-a permis prea multe greșeli neforțate. 18 astfel de nereușite au fost mai mult decât suficiente pentru ca Angelique Kerber să își pună primul set în cont, scor 6-2.

Alternând mingi plasate în cele două colțuri ale terenului, germanca a retezat din răbdarea româncei, iar turnura nu putea fi decât negativă în ceea ce ne privește. Pentru a o învinge pe Angelique Kerber, orice adversară are nevoie să se înarmeze cu un munte de răbdare. Or răbdarea Simonei a fost prea limitată, consumată prompt, sigur și din cauza durerilor instalate la glezna stângă în urma căzăturii de ieri. Forehandul invers al lui Angie n-a putut fi oprit de Simona, însă plasamentul loviturilor nemțoaicei a fost factorul determinant în economia acestui duel. Obligând-o pe Simona Halep la efort susținut, Angelique Kerber a grăbit deznodământul meciului, găsind cu brio colțurile terenului advers. Vizibil îndurerată și rămasă fără o dispoziție bună de joc, Simona a forțat revenirea în meci la fel cum a forțat salvarea mingii de meci avute de Angelique: lipsită de energie. Simona a trimis o dreaptă în lung de linie afară, iar plecarea capului în jos a fost momentul care a consemnat un nou avantaj al oaspeților.

Angelique Kerber a venit la Cluj-Napoca și și-a adus viteza de joc remarcabilă de la Melbourne. Un tempo căruia Simona nu i-a rezistat azi pentru mai mult de 30 de minute și care a dus la conturarea unui meci scurt, în care Angie a învins-o pentru prima oară pe Simona, după trei înfrângeri, în mai puțin de o oră și zece minute.

Grupul restrâns de germani sosit în Ardeal strigau cu putere „Angie!”, în timp ce publicul român regreta înfrângerea Simonei Halep, care a suferit un eșec mai dureros – la propriu și la figurat – decât cel administrat de Kerber lui Begu, ieri.

Vestea că Monica Niculescu avea să fie cea care o va înfrunta pe Andrea Petkovic stârnea anumite sentimente pozitive printre spectatori, în pauza dintre jocuri. Hotărâtă și la fel de încruntată precum în meciul cu Petra Kvitova, cea mai interesantă tenismenă din circuitul WTA nu a întârziat să-și demonstreze calitatea nici cu această ocazie.

Venit în scenariul „ultimei speranțe”, jocul Monicăi Niculescu pe zgură poate fi bivalent. Pe de-o parte, slice-ul său capătă o înălțime mai mare decât pe hard, iar pe de alta, o jucătoare înaltă precum Andrea Petkovic poate obosi repede, aplecându-se după nenumărate mingi incomode. Din fericire, setul întâi a adus latura eficientă din stilul ei unic. Tacticul din jocul Monicăi Niculescu a arătat sclipiri de geniu revelate ca rezultat al unor momente anterioare nefericite. Mai exact, românca s-a folosit foarte eficient de propriile plusuri, mascându-și total minusurile. Legând rever liftat de rever puternic și forehand slice cu scurte elegante, Monica și-a intrat în rol și a produs din nou extaz în tribunele Sălii Polivalente din Cluj-Napoca. Inspirația de a rupe ritmul punctelor și diferențele mari dintre oricare două lovituri ale sale au făcut startul meciului un calvar pentru Andrea. Nedumerită, germancei nu i-au ajuns 30 de minute pentru a găsi vreun antidot, iar meciul decisiv de dublu se vedea clar în zare. Servind din nou excelent, ca și în meciul cu Petra Kvitova, Monica a pus capac peste manșa întâi cu un as, iar 7,000 de spectatori o aplaudau, ridicați în picioare.

Greșelile numeroase ale lui Petkovic, în mod special pe dreaptă, au fost făcute uitate de venirile la fileu excelente ale Monicăi, care s-a proclamat regină a acelei zone a terenului, fără posibilitate de a nega. Totuși, orice veste bună are un recul. Andrea a reușit să intre în meci în setul doi, iar alegerea loviturilor Monicăi a fost, dintr-odată, neinspirată. Însă la fel cum orice veste îmbucurătoare are un recul, are și un motiv. Condusă cu 4-1 în acest set, Monica Niculescu a intrat în „transa” arătată și în setul secund jucat în compania Karolinei Pliskova, când a câștigat cu 6-2, întorcând de la 2-4. Acum, Monica a egalat la patru de la 1-4, iar ascendentul moral a cântărit enorm spre finalul setului. Un break alb, urmat de alte trei puncte solide, i-a adus Monicăi două oportunități de a câștiga duelul și de a trimite întreaga confruntare în meciul cinci. Din păcate, reculul a intervenit în dauna motivului, manifestat în frica de a greși. Aceasta nu i-a fost benefică jucătoarei noastre, iar curajul Andreei Petkovic de a risca în aceste momente cruciale i-a fost răsplătit.

Mai calmă decât Monica, al cărui sânge fierbea și anima întreaga asistență, Andrea nu a conceput un alt scenariu decât cel victorios în manșa finală. Succesiunea de break-uri din setul decisiv a fost agreabilă, dar s-a încheiat în defavoarea româncei. Ratând două șanse de a egala la patru în decisiv, Monica nu a gestionat cu aceeași luciditate finalul de joc și a sfârșit pedepsită. Diferența de valoare dintre Andrea Petkovic și Monica Niculescu s-a evidențiat odată ce elementul surpriză și-a consumat farmecul, din nefericire pentru noi.

Andrea Petkovic îngenunchează și sărută în mod repetat zgura din Sala Polivalentă, ilustrând zbuciumul prin care Fed Cup le trece pe jucătoare în drumul spre victorie. Sau eșec. Rezultatul nu a fost cel dorit, însă această ultimă partidă cu miză s-a dovedit a fi cea mai spectaculoasă a acestei confruntări. Schimburile colorate de Monica și încununate cu mult calm la fileu pot rămâne drept amintiri frumoase până anul viitor, când România are datoria să revină între primele opt țări ale lumii.

După 2 ore și 38 de minute de joc, victoria generală le revine în mod meritat germanilor, însă noi ne putem mândri astăzi din nou cu prestația Monicăi Niculescu, care a mai câștigat de partea sa câteva mii de inimi. În cele din urmă, Fed Cup este competiția culorilor și a trăirilor. Prin devotamentul său, Monica ne-a oferit trăiri nenumărate, care pot grăi mai puternic decât eșecul în sine…