

În Terenul Fanilor revine Marcu Czentye, care scrie despre finala de la US Open, câştigată de elveţianul Stanislas Wawrinka în faţa lui Novak Djokovic.
La fel cum Simona și Serena au produs în acest Open American o reeditare a semifinalei de la Miami din 2015, Stan și Novak au repetat istoria scrisă la Paris, cu mai mult de un an în urmă. Condus cu 1-0 la seturi de către sârb, elvețianul a întors cârma vasului, a luat trei seturi consecutiv și a sfârșit călătoria pe „Insula Succesului”.
Povestea turneelor de mare șlem, ediția 2016 se încheie într-o manieră demnă de multe aplauze. Novak Djokovic și Stan Wawrinka au oferit peste 3 ore de tenis inimaginabil, într-o finală căreia i-au lipsit numai 6 minute pentru a bifa reperul de 4 ore.
Viteză, forță, reziliență mentală și inteligență tactică – toate acestea au fost condimente nelipsite din acest ultim act de la New York City. Deși Djokovic și-a confirmat supremația în tie-break-uri când vine vorba despre duelurile cu Wawrinka, a jucat un tenis solid în seturile 2-3, iar în setul 4 a strâns din dinți, ignorând durerea doar pentru a oferi mai mult farmec victoriei adversarului, efortul său n-a fost suficient.
În mod similar cu finala de la Paris, Stan a avut nevoie de circa 30 de minute pentru a intra în ritmul finalei. Desigur, acest aspect l-a costat pierderea primului set, dar elvețianul știe că atunci când el este în formă și preia frâiele jocului, niciun tenismen din circuit nu îl poate opri. Prin urmare, nu avea vreun motiv de îngrijorare.
Când vine vorba despre tenis perfect, gândurile iubitorilor tenisului pot zbura înspre numele Roger Federer, Novak Djokovic ori Serena Williams, însă Wawrinka, aflat în formă, nu se lasă cu nimic mai prejos.
Din nefericire pentru Djokovic, Wawrinka a prins forma de grație în acest an tocmai în această finală, iar dispoziția sa l-a făcut să fie imposibil de dejucat. Acea stare în care toate loviturile executate de adversar vin înapoi înzecit mai bine plasate sau mai puternic lovite. Este acea transă de ordin sportiv pe care Stan Wawrinka a izbutit să o atingă în finalele de slam pe care le-a jucat… acel joc pentru care a fost hotărât să muncească sute, poate mii de ore, știind că doar prin el poate să îi înfrângă pe Federer, Nadal, Djokovic sau Murray.
Activându-și forma de grație de la începutul setului 2, Wawrinka nu s-a oprit până obiectivul nu a fost îndeplinit. A depășit instantanee grele, în care Djokovic afirma prin jocul său că nu renunță și este dispus să muncească suplimentar pentru a-i descoase jocul.
În acest sens, setul 3 a fost o epopee autentică. Nivelul de joc a fost extrem de ridicat, poate cel mai elevat atins de doi tenismeni ATP în acest an. Forehandurile năprasnice în cross ale lui Wawrinka au găsit răspunsuri în racheta lui Djokovic, scurtele sârbului l-au întins pe elvețian și au produs aplauze frenetice din partea publicului, iar peste toate acestea s-a regăsit reverul lui Wawrinka, prin intermediul căruia multe puncte și-au găsit concluzia.
În cross ori în lung de linie, Wawrinka și-a utilizat backhandul cu măiestria sa nativă, iar Djokovic a fost nevoit să se încline din nou în fața acestei lovituri, care este în sine un spectacol al cunoașterii. Magia științei de a oferi mingii, printr-o simplă rachetă, traiectorii incescifrabile…
Ușurința prin care Wawrinka a găsit colțurile terenului în timpului seturilor 3-4 a fost realmente înfricoșătoare. Până în acele manșe, atât Djokovic, cât și Wawrinka au jucat ca și cum colțurile terenului ar fi fost imense, iar a trimite mingi acolo nu ar fi necesitat o precizie mare.
În setul 4 însă Wawrinka a trimis minge după minge în colțul terenului advers, arătând secvențe din ceea ce ar fi denumit de mulți „tenisul perfect.”
Cu un fizic incredibil de solid, cu lovituri inuman de precis lovite și cu 4.33 km alergați în 3 ore și 54 de minute de joc, Wawrinka își trece în cont al treilea titlu de Grand Slam și intră în categoria jucătorilor de care este firesc să te temi.
Când intră în forma sa cea mai bună, Stan Wawrinka devine imposibil de dejucat. Novak Djokovic, care a avut un an colosal, n-a găsit soluții pe termen lung. Știm că Wawrinka e un jucător inconstant, iar această formă îl va părăsi din nou în viitorul apropiat, însă sperăm ca elvețianul să atingă în curând din nou această formă, în care devine un jucător maiestuos, suveran și demn de toate laudele.