În Terenul Fanilor revine Paul Athes, care scrie despre sărbătoritul zilei, americanul John McEnroe.

Primul a fost Nasty al nostru. Apoi a urmat Connors, iar ultimul din triumviratul marilor rebeli ai tenisului a fost John McEnroe. Născut pe 16 februarie 1959, la Wiesbaden, în Germania, McEnroe a fost copilul teribil al tenisului la debutul anilor ’80.

Ne amintim cu toții de momentele sale mai curând colerice, de tip You cannot be serious sau Răspunde la întrebare, cretinule. Uităm totuși, că în esență, John McEnroe era un jucător de un talent natural ireal.

Înzestrat cu un top spin nimicitor și cu un rever de mână stângă formidabil, McEnroe avea obiceiul de a servi mult în exterior. Un avantaj uriaș pentru un stângaci, iar Rafael Nadal ne-ar putea povesti mult mai multe decât bâtranul Big Mac.

Cu 15 turnee de grand slam obținute la simplu și dublu, John McEnroe este probabil ultimul mare jucător care a reușit să facă performanță la nivel înalt și la simplu și la dublu. De altfel, în ambele ierarhii, el s-a clasat la un moment pe locul 1.

Dincolo de ambiția uriașă și de temperamentul foarte vulcanic și coleric, regăsim astăzi un analist deosebit de precis și cu un spirit critic foarte rafinat. John McEnroe a fost întruchiparea a lui James Dean în tenisul profesionist. De un talent natural similar cu Tilden, Laver, Edberg, Sampras sau Federer, roșcovanul McEnroe a avut doar un singur mare defect. Știm și noi care…